duminică, 6 iunie 2010

Sărutul mângâierii


Iubirea ostenită
Plângea sub un cais...
O inimă smerită
Privindu-i părul nins
Sărutu-i i-a atins
O lacrimă ivită.

Tăcerea le aşterne
Covor de stele rupt
Din zările eterne
Deasupra…dedesubt…
Şi mângâind tăcut
Ea ţese noi poeme.