"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)
joi, 28 octombrie 2010
Împânzesc cerul cu vise
lângă zidul plângerii
depăn amintiri mai cos un petec la haina vieţii aştept să renasc dragostea din mugurii aripilor ascunse în mine
noaptea mă inundă cu stele dimineaţa cu rouă parfumul copilăriei mă îmbată
Fii binecuvantat!
RăspundețiȘtergere