miercuri, 21 decembrie 2011

Rouă de dor




Pe calea-ngustă,
umbrele serii
tăinuiesc
gene-nlăcrimate.

Mi-e dor!...
Mi-e dor de-acele zile
când gânguream,
în dragostea dintâi:
,,O, Doamne, Te iubim!”

Aş vrea,
în zorii dimineţii,
în mireasma florilor,
să-Ţi şoptesc cu rouă:
,,Pentru rabdare,
Doamne, mulţumesc!


Iartă-mă, Doamne!
De atâtea ori suspinând
şi plângând Te-am auzit
până-n zori, lângă mine...

Azi plâng şi eu cu dor
după dragostea frăţească,
ce preţ de jertfe pentru ea
a trebuit să se plătească...

Din ce prigoane
s-a născut iubirea,
frumoasa şi sfânta iertare
ce ne-a aprins inimile...

Doamne, pe calea-ngustă
se simte o stare frumoasă...
Nu ştiu ce pierd
cei ce nu vor să iubească!

Chiar dacă sunt lacrimi,
ele nu-s de jale,
sunt doar rouă sfântă
ce picură pe cale...

Genele-nlcărimate
în zori dimineţii
vor scutura podoaba...
Zâmbindu-Ţi, Ţie, Doamne!

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Bălgrad – Cetatea Albă


Cetatea cu șase porți
într-un decor figurativ
te întâmpină cu steaguri, 
arme și blazoane,
întâiul arc de triumf,
altar așezat la răsărit.

Marte și Venus
veghează trupurile Atlanților,
vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,
îți iese-ncale
Mihai Viteazul,
primul domn
al celor trei Țări Române,
Catedrala Încoronării,
reînoiește zilnic jertfa
eroilor neamului românesc
„ Smerită închinare lui Horea,
Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi
necunoscuți
întregesc prețul
independenței mele
moartea
și-a luat birul
cu vârf și îndesat,
captiv în prezent
fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește
din beția cu apă rece.

joi, 24 noiembrie 2011

La ceas aniversar


gândurile se zbat
într-un zbor inutil
se lovesc de pereți invizibili
durere și bucurie
în același timp
închid ochii
ne oglindim
în priviri
tu înger blând
cu palme mirosind a dor
eu încă lut
în frământarea mâinilor Lui


te ascund în suflet
cer căprui al primului an
lasă-mă de ziua mea
să-ți spun
la mulți ani
mamă

duminică, 13 noiembrie 2011

Minunea din Țara Hațegului - "fără pereche în toată românimea"


clik pe imagini
sursa lor este: http://www.panoramas.ro
îmi lipesc palmele
de zidurile reci
fostul templu
închinat zeului Marte
își păstrează taina
cu îndărătnicie 
stârnind controverse
admirație și uimire

în semiîntunericul
dintre naos și altar
mă privesc sfinții
cu ochii scoși
caii sculptaţi
și leii
din piatră romană

printre inscripții funerare
sau frânturi de statui
credința daco-romană
și creștinismul
sunt sub aceeași maramă
iar pruncul Iisus
mă întâmpină
îmbrăcat în ie românească



Sf. Treime cu porumbelul aşezat pe creştetul unui Tată bătrân, îmbrăcat ca un preot, cu plete albe împletite ţărăneşte, ţinându-şi mâinile pe umerii unui Iisus adolescentin care poartă ie românească.












vineri, 21 octombrie 2011

Şoapta inimii


Te-am cautat
până departe,
în toate orizonturile,
să-Ţi întâlnesc
privirea...
M-am ridicat pe
vârfurile degetelor
şi doru-mi fremăta
în clocot....
Am întrebat
florile,
soarele şi
fluturii
despre Tine,
dar nu mi-au dăruit
decât parfum....
lumină, culoare
şi adieri de zboruri…
Am întrebat
vântul,
ziua
şi noaptea,
dar au tăcut...
Atunci, mi-am întrebat
inima...
Ssssss!... spuse ea.
Ascultă paşii Lui,
L-ai căutat
şi te-a găsit.....


O nouă variantă prelucrată în atelierul literar "Cartea tinerilor scriitori"

 Te-am cautat până departe, 
în toate orizonturile,
să-Ţi întâlnesc 
privirea...
M-am ridicat pe 
vârfurile degetelor
şi doru-mi fremăta 
de clocot...
Am întrebat 
florile,
soarele şi 
fluturii
despre Tine, 
mi-au dăruit doar parfum,
lumină, culoare 
şi adieri de zboruri… 
Am întrebat
vântul, 
ziua
şi noaptea, 
dar au tăcut...
Atunci, mi-am întrebat 
inima...
Sssssst... spuse ea. 
Ascultă Paşii Lui!

marți, 18 octombrie 2011

Haiku-ul romanesc in Japonia


negură deasă -
în năvoadele rupte
PET-uri şi-un bocanc

dense fog -
the torn nets
a PET-and a brogue

濃霧 ―
引き裂かれた網
ペットとブローグ


în Fukushima
cireşul dă în floare -
altar părăsit

in Fukushima
the cherry tree blooming -
abandoned shrine

福島で
桜の木に花が咲いている ―
置き去りにされたお寺



Aceste haiku-uri, trimise în limba engleză, au fost expuse cu ocazia Festivalului de haiku din Akita
Mai multe detali aici: http://akitahaiku.wordpress.com/

luni, 3 octombrie 2011

La început a fost Sarmisegetuza Regia


Strămoșii noștri
își zideau munții,
şi secretele
între zidurile „murus dacicus”.

Incinta Sacră,
întinde covor roșu,
spre inima Daciei
jefuită de căutătorii de comori.

Științele exacte,
oglindite în numerologia sanctuarelor
sunt la ele acasă.

Soarele de Adezit,
rănit
de ignoranță
ne îndeamnă
să fim pietre noi
în frânturile de trup,
până când ne vom aminti cine suntem.

Noi nu de la Râm ne tragem!



Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Statornicie


Marea
loveşte furioasă
o stâncă,
lângă ţărm.
Valurile-i pălmuiesc
cu putere
obrazul.
Se retrage
şi apoi iar se-avântă,
cu mai multă furie.
Dar stânca
e-aceeaşi,
mereu nemişcată
mereu ieşind
cu obrazul
în întâmpinarea
umedei furii.

Când valul ispitei
loveşte din plin
şi turbă vrăjmaşul,
răcnind ca un leu,
dorind să distrugă
din sufletul meu
statornicul ţel,
o Doamne,
ajuta-mi
să rabd tot la fel:
statornic luptând,
statornic
spre Tine să vin.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Timp de cernere



prins în hățișuri de gânduri
niciodată suficient
banii sau arta
nu îl mulțumesc
e greu și ușor
două povârnișuri
în umbra Crucii
scrumul rodește

veșnicia și clipa

potirul zilei
ascunde pelinul în dulceață
uneori e invers
așteptarea topește în aer
sfioase îmbrățișări
buzele uscate
sorb în ascuns
fiecare picătură
niciun murmur
doar o rugă
tainic se-ngână
cu luna

poem din concursul Lira 21 - nota juriului 75,05

duminică, 24 iulie 2011

The hour of vespers

We met at the cross,
mysterious place of silence,
I heard a calling
coming from the depths,
as a murmuring fountain
like a fragrance of Spring,
the warm gaze
sad eyes,
hands and feet
pierced by nails
holding him crucified
between heaven and earth

tortured by pain
he looked my way,
it was the hour of vespers,
amazed by so much love
looking at him I understood:
it was not the cross that was killing him
but rather my sins!

duminică, 26 iunie 2011

Numar special al revistei RO KU dedicat Japoniei

Există multe moduri de a ne arăta solidaritatea cu cei în suferinţă. Am ales dintre ele pe cel admirativ. Căci, indiferent de circumstanţe, cum altfel poate fi privită Japonia? Admiraţia noastră pentru haiku ne-a îndemnat să ne exprimăm solidaritatea faţă de cultura care a făcut posibilă această civilizaţie punînd la un loc o mînă de poeme (sau, mai modest, încercări) izvorîte atît din empatia noastră faţa de nenorocirea care a atins Japonia cît şi din umila pricepere pe care am dobîndit-o în scrierea unor astfel de poeme. Sperăm să ne arătăm în acest fel şi recunoştinţa pentru cei care ne-au înlesnit accesul către o îndeletnicire atît de încîntătoare şi profundă.
Şi, chiar betegi de-o aripă de-ar fi, cocorii noştri de hîrtie se vor osteni, stol peste cutremure, ţinînd-o tot spre Soare-Răsare.

Au colaborat la realizarea proiectului:
Constanţa Erca – concept şi grafică
Corneliu Traian Atanasiu – tehnoredactare
Ioana Dinescu, Dan Doman & Corneliu Traian Atanasiu – selecţia poemelor din prima parte
Eduard Ţară – iniţiatorul proiectului şi traducătorul majorităţii poemelor
în limba engleză
Şi-au tradus singuri poemele:
Andra Andronic, Cristina Ailoaie, Corneliu Traian Atanasiu, Cezar Florin Ciobîcă, Mara Circiu, Cornel C. Costea, Florentina Loredana Dalian, Ioana Dinescu, Adina Enăchescu, Victoria Fătu Nalaţiu, Gabriela Genţiana Groza, Bea Hurmuz, Anisoara Iordache, Letiţia Lucia Iubu, Dan Iulian, Radu Kretzudava, Silvestru Miclaus, Sorin Micutiu, Mara Paraschiv, Virginia Popescu, Gh. Postelnicu, Julia Ralia, Dumitru Roşu, Stanciu GG, Constantin Stroe, Maria Tirenescu, Eduard Ţară, Ana Urma

Puteţi citi revista la următorul link:

marți, 21 iunie 2011

De-aş fi...

De-aş fi frunză,

aş doini mărturisind
trecerea noastră prin timp,
de la primul ghiocel
până la ultimul colind.

De-aş fi pasăre,
aş zbura purtând pe aripi
credinţa în înviere,
împrumutându-mi aripile
celor ce încă nu ştiu să zboare.

De-aş fi o piatră,
- nu de poticnire -
m-aş face bornă de hotar
şi aş striga neobosit:
,,De aici în colo, e oprit!”

Fluture dacă aş fi,
L-aş ruga pe Dumnezeu
să mă facă curcubeu,
ca, zburând pe acest pământ,
să amintesc de Legământ.

Şi rubin de-ar fi să fiu,
m-aş dărui celor ce scriu,
amintindu-le mereu
ce am fost şi ce sunt azi,
şlefuit de Dumnezeu.

Dar sunt ceea ce sunt...
Şi sunt fericit
că Timpul eşti Tu
şi din toate mi-ai dat să fiu om
zidit după chipul Tău.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Traces of love


Buried
in withered foliage
the broken arm
of the cross
births memories
in her shadow
shards of heaven
mirror the traces of love

marți, 14 iunie 2011

Loving without measure

Don’t let the years of my heart
go adrift
begging for a momentary refuge
from an innocent child
lost behindhis mother’s skirt

teach my thought to fly
mysteriously above the trials
loving without measure

I will leave in peace
to meet myself again,
my love

The music of eternity

In the morning
I open the window
to the chamberof my soul
I wipe away the dust of forgetfulness
nestled in a straying heart
my gaze is bathed
in the dew of last night
searching for hidden chests
scattered memories
among words
unspoken…

In silence I sip
a poem of sounds
from the lips of heaven
valuing the time
in the hope of resurrection
I hum
the music of eternity

duminică, 5 iunie 2011

“Oft beguiled”


In the deserted twilight
days pass by monotonously
passenger thoughts
steal my sleep

I look in the distance
I feel the dew on my cheek
I’d like to escape
to stretch out my arms and fly
I dream with open eyes

The eyelid of cold nights comes down
I wander
through so many begotten dreams
in my own expressive workshop

locked in a drawer
dozens of notes speak about loves
vivid images of the past
a musing
appears when I least expect it
straining out hopes
I don’t have courage to listen
I was too often

Wrapped in the shroud of dreams


Struck by the light of a glance
wrapped in the shroud of dreams
I ask myself
are you a ghost or real

drops of dew
cool the scorching heat of loneliness
white wings cover my heart
internal lilies
unfold
and take in the scent of eternity

over my soul
made leafless by loves
it snowed
with petals of lavender
upon myeyelashes
like an avalanche
the night falls

when you leave at dawn
awaken me mom


luni, 16 mai 2011

Doina Dorului




Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...
Sufletu-mi pribeag
Aşteaptă cu drag
Pe al casei prag,
Un sol trimis, un mag,
De sus, din înălţimi,
Dintre heruvimi,
Să-şi oprească zborul,
Să-mi aline dorul.
Dorul ce se cerne,
Noapte când se-aşterne.
Dorul care cheamă,
Dragostea de Mamă.
Dorul care cântă
Iubirea prea sfântă....
Să vină în fugă,
Cu răspuns la rugă.
Să vină la cină
S-aducă Lumină.

Ţipăt de cocor

Ţipăt de cocor, au fost editat de Dan Norea şi Corneliu Traian Atanasiu, la Editura Grinta din Cluj-Napoca cu aportul domnului Ioan Marinescu-Puiu.

În cuvântul introductiv, Corneliu Traian Atanasiu precizează: „Anul trecut, încheiam acest cuvînt preliminar cu urarea de a repeta an de an editarea unui volum colectiv al celor care participă săptămînă de săptămînă la concursul Romanian Haiku. Iată că al doilea an aduce şi al doilea volum...

 Dan Norea are „Încă un cuvinţel”, din care spicuiesc: „Reiau precizările de la primul volum - acesta nu este o antologie, ci un volum colectiv. O antologie presupune o selecţie a unei persoane avizate, deci un standard de calitate a poemelor, pe care nu suntem convinşi că l-am atins. În schimb, titulatura de volum colectiv se potriveşte mai bine decât vă puteţi imagina. Structura volumului a fost stabilită în colectiv, munca a fost executată în colectiv, până şi titlul a fost votat în colectiv, din câteva zeci de variante...”

Volumul „Ţipăt de cocor” are o parte din autorii celorlalte volume: Corneliu Traian Atanasiu, Corneliu Beldiman, Ana Bezem, Sorin Toma Boc, Doina Bogdan Wurm, Livia Ciupav, Manuela Dragomirescu, Petru-Ioan Gârda, Radu Ignătescu, Margareta Ildiko Juverdeanu, Dan Norea, Virginia Popescu, Julia Ralia, Ion Răşinaru, Valeria Tamaş, Maria Tirenescu, dar şi nume noi: Patricia Lidia, Cornel C. Costea, Maria Doina Leonte, Sorin Micuţiu, Cristina Monica Moldoveanu, Elena Păduraru şi Elena Ana Urma.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

LANSARE POETICA LIREI21


+


UN GEST DE REVERENŢĂ ÎN FAŢA POEZIEI
Antologie Poetic@, Selecţie de Cristina Ştefan, Art Book, Bacău, 2011

Străduinţa administratoarei Cenaclului virtual Lira21, Cristina Ştefan, redactor de specialitate la revista Cetatea lui Bucur, ediţie online şi tipărită, de a aduna între coperţi, o sumă de autori, mai mult sau mai puţin notorii, mai mult sau mai puţin valoroşi în accepţia criticii, dar toţi animaţi de o vie pasiune pentru Cuvântul scris - este remarcabilă, onorantă şi cuceritoare, atât ca idee, cât şi ca modalitate convenabilă pentru fiecare, de a-şi manifesta forţa de expresie în câmpul nesfârşit şi generos al Poeziei.
Structurată pe două paliere de reprezentare care-i diferenţiază întrucâtva pe autorii antologaţi, echilibraţi ca număr pe cele două secţiuni, nu neapărat pe criterii valorice, după Cartea tinerilor scriitori, "Lira în patru puncte cardinale", apărută la Rovimed Publichers în 2010, noua Antologie, cu nume sugestiv, Poetic@, fiind a doua în ordinea evoluţiei cenacliere, este cu adevărat o reuşită, atât ca însemnătate, pentru istoria acestui penetrant cenaclu, în cele mai diverse cercuri culturale, dar şi ca reprezentare estetică, împodobită cu o grafică de excepţie realizată de Carmen Poenaru, care a surprins fiecare autor în clipa lui de graţie, redându-l în lumini şi umbre specifice, desene care aduc un plus de frumuseţe şi bucurie estetică ochiului interior şi celui exterior al beneficiarului acestui act artistic cu valenţe spirituale şi mentale.
De multe ori, în hăţişurile destul de întunecate care au luat o amploare fără precedent, ale literaturii contemporane, degajând miasme telurice insuportabile, imprengate cu izuri fetide de vulg, cititorul, afundat ca într-un codru unde mişună doar fiarele, are nevoie de o busolă, de o stea care să-i marcheze ieşirea spre luminişul cunoaşterii, fără să-l împovăreze cu încărcăturide prisos, din care nu ai ce alege. Adio inefabil (plămada Poesiei), adio frumuseţe celestă (haina Poesiei), adio linişte (carisma Poesiei), "Mais ou sont les neiges d'antant?" - cum ar spune Francois Villon... Nimic nu-ţi mai induce starea de har şi pace lăuntrică - în acest langaj stradal, trivial peste poate, invadându-te ca o apă neagră care ne mână silit sufletul în spre capcanele mişcătoare ale mocirlei izvodite din versurile unor autoclamaţi poeţi la modă care mişună prin saloanele literare. Rămâi vexat la auzul unor cuvinte pe care aceştia au pretenţia şi chiar obrăznicia să le numească poezie, profanând astfel însăşi ideea de Poesie.
O astfel de busolă/radar/metronom care ia pulsul cetăţii literare - asediată de veleitari şi nulităţi de ocazie al căror principal merit este tupeul fără de margini, este Antologia Poetic@, apărută recent la Editura Art Book, Bacău, 2011. Precizăm că aproape întreg travaliul de selecţie, redactare, supervizare, concept artistic, a fost suportat de poeta Cristina Ştefan care şi-a asumat responsabilitatea autorilor, cât şi a textelor alese spre editare. Tehnoredactarea şi coperta au fost realizate de Liviu Andone care a rezonat cu ideea şi conţinutul acestei lucrări colective.
Cu un gust estetic de înaltă ţinută, antologatoarea i-a grupat - chiar dacă aleatoriu - pe autorii celui dintâi compartiment, mai degrabă după un rost anume, aşa cum zidarul potriveşte cărămizile unui templu, unindu-le cu un liant de nezdruncinat în faţa eventualelor cutremure: liantul prieteniei, al afinităţilor elective bazate pe aceeaşi iubire neţărmurită pentru Cuvântul scris, rostit, închinat şi împărtăşit altora cu generozitate.
Vai zidurilor, dacă liantul acesta ar fi de slabă calitate! La o furtună puternică totul s-ar spulbera. Ca o contragreutate la cumpăna Cuvântului. partea a doua reuneşte poeme ale numelor deja răspândite în literatură, cu pondere valorică deja de necontestat.
Volumul respiră acel aer de prospeţime, precum pământul primăvara, la răscruce de muguri, când prin crucea ninsorii răzbat adieri de violete, de toporaşi şi de brânduşe, într-un rai al uitării de sine în care fiecare fiinţă ar putea deveni pentru tine, un înger.
Între pagini de versuri înmiresmate, te odihneşti în imagine şi te simţi ca într-o oază de pace, verdeaţă şi susur de ape coborând muntele în firişoare întortocheate de cleştar.
Haina, podoaba, accesoriile, iau forma artistică pe osatura pe care o prezintă versurile. Dar nu acestea sunt atât de importante, cât mesajul lor, indiferent de vârstă, sex, etape de creaţie la care a ajuns fiecare în dezvoltarea sa artistică. Importantă e noima, urma, parfumul esenţei pe care s-au străduit cu toţii să-l facă în aşa fel încât să nu-l uiţi prea lesne. Şi acesta îl reprezintă respectul şi iubirea faţă de Cuvânt. După cât eşti luminat lăuntric, vei împrăştia lumini împrejur. Şi lumina de sine, cu cât e mai mult dăruită, cu atât sporeşte, la fel cum sufli într-un făraş cu tăciuni şi jăratecul se încinge până la scântei şi până la văpaie. O astfel de văpaie o constituie familia Lirei 21, a cărei flacără este purtată precum făclia olimpică de către maratonistul elen. Ţinută vie şi condusă cu mână sigură şi cu toată responsabilitatea, puterea de jertfă şi ochiul de Argus, de către animatoarea ei, gruparea literară şi află platforma de reprezentare în paginile virtuale ale ningului Lira 21.
Şi adepţii n-au întârziat să apară şi să se grupeze în jurul ei, formând un zid incandescent de cuvinte de mărimea, robusteţea şi frumuseţea unui edificiu spiritual unde calcă doar suflete alese. Neaveniţii se exclud singuri, simt că n-au ce căuta în acest templu al cuvântului.
O carte colectivă sau o lucrare-împreună reprezintă semnul magic, binecuvântat şi rodul acestei munci titanice de formare şi afirmare a talentelor literare.
Şi pentru o mănăstire sunt necesari mai mulţi meşteri şi calfe. Şi, mai presus, figura legendară a zidarului - cel care-şi jertfeşte jumătatea şi sufletul pereche, jertfindu-se pe sine pentru ridicarea edificiului.
Mitul cetăţii eterne e viu şi mai actual decât niciodată. Nimic, absolut nimic fără jertfă. Şi zidirea îşi va ridica semeţ fruntea spre cer, sub privirile din ce în ce mai uimite (şi uneori năuce de-a binelea) ale celor ce nu înţeleg că "Frumuseţea va salva lumea".
Întrebarea legitimă care s-ar putea ridica este: E nevoie în ziua de azi de atâtea antologii? Ce relevanţă au ele în istoria literaturii române contemporane?
O justificare şi o certificare a faptului că da, e nevoie de antologii, de culegeri, de dicţionare şi istorii literare este faptul că ele oglindesc, radiografiază, chiar dacă trunchiat, starea poeziei la un moment dat. Ele sunt fresce, mozaicuri ale fenomenului cultural al veacului, al deceniilor, al grupărilor, şcolilor din jurul unor reviste, edituri sau al unui maestru.
Dar mai sunt însemnate pentru că reliefează orientarea anumitor grupări literare. E limpede că producţiile primei secţiuni, aceea a scriitorilor debutanţi ori nedebutaţi încă editorial, ci doar revuistic, au fost lucrate şi prelucrate în atelierele şi laboratorul de creaţie ale Cenaclului Lira 21, sub ochiul atent şi exigent, dar şi blând şi tolerant în acelaşi timp, al Cristinei Ştefan - ea însăşi poetă de talent, -liderul acestei grupări virtuale, iar acum edite sub forma celor două antologii.
Şi sunt importante aceste grupări pentru că, dincolo de aspectul didactic, (aici se învaţă noţiuni de teorie a versificaţiei) - ele sudează, construiesc modele, se află sub incidenţa aceleiaşi stele, până ce reprezentanţii lor se hotărăsc să se desprindă, să-şi alcătuiască singuri crugul şi să pornească pe cont propriu, dezvoltându-şi un stil personal şi mijloace specifice de afirmare.
Până atunci, fie că se numesc Lira în patru puncte cardinale, fie Poetic@ - producţiile reunite sub acest generic au darul de a servi drept punct de pornire şi afirmare al poeţilor care au avut fericitul şi binecuvântatul prilej de a fi editaţi, fie şi într-un volum colectiv de poezie.
Ceea ce nu e puţin, dimpotrivă.
Să le urăm tuturor antologaţilor spor în creaţie, putere de muncă, înavuţire spirituală, harul de a discerne valoarea de kitsch şi răbdarea de a poposi pe cărările atât de misterioase, de captivante care te fascinează, ale Zânei Poesis.
Şi poate, într-un timp mai prielnic, ne vom învrednici a face acestei frumoase nou născute, preziceri, recomandări şi daruri, precum ursitoarele la creştetul copiilor, o analiză amănunţită, pe marginea textelor şi a evoluţiei autorilor, aşa cum de fapt, merită cu prisosinţă.
Să nu ne sfiim a face un gest cuvios de reverenţă în faţa tuturor colegilor de scris, indiferent ce nume poartă. Pentru că de fapt, este un semn de reverenţă şi dragoste Poesiei însăşi.

CEZARINA ADAMESCU
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
redactor Agero-Stuttgart

vineri, 22 aprilie 2011

De Paşte



trufaşă
moartea ne minte
creduli
admitem nefiinţa
ciocnind ouă roşii

învierea
o necuprinsă taină
de hotarele firii
ascunsă
în bobul de grâu
renăscut în prescură

la căpătâiul anilor
un nou început
fără timp
Poem lucrat in atelierul literar "Lira21

miercuri, 16 martie 2011

CĂLĂTORIE PRIN PATRIA NEASEMUITĂ A CUVINTELOR – ANTOLOGIA INTERNAŢIONALĂ STARPRESS

Iniţiativa scriitoarei Ligya Diaconescu şi a revistei „Starpress 2011”, din Canada, în colaborare cu Andrada Victoria Diaconescu, de a publica „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, a izvorât din dorinţa de a face cunoscute cercurilor iubitoare de cultură, şi nu numai, din întreaga lume, scriitori români trăitori pe meridianele lumii. Lucrarea apărută în format A4, cuprinde 52 de poeţi şi prozatori, în 225 de pagini, cu creaţii scrise în limba română, dar traduse şi în limba engleză de către autoarea antologiei şi de Mariana Gheorghe, din Vancuver (Canada). Parafrazând pe Eugen Lovinescu pot spune că cei cuprinşi în această amplă lucrare nu sunt numai talente remarcabile, ci şi puncte din frontiera hărţii noastre sufleteşti.

Această antologie a apărut şi ca urmare a „Concursului Internaţional de Poezie” pentru românii din întreaga lume „Starpress”, iniţiat de Ligya Diaconescu din România şi George Filip din Montreal, aşa cum ne informează poetul în „Cuvânt înainte”.

duminică, 20 februarie 2011

Psalm de seară


Te aştept, Iisuse…
A inimii lumini sunt încă aprinse
Te aştept să vii…
Fără Tine nopţile-s aşa pustii!

Te rog stăruitor,
Cu lacrimi de dor
În bunătatea-Ţi multă
Grăbeşte, m-ascultă!

Ai milă
De mâna de ţărână umilă
Căci dorul din mine
Iisus, e la Tine.

Afară bate furtuna…
Pe dragostea mea cade bruma,
Pamântul şi firea
Îmi iau mântuirea…

….

Mă iartă că îndrăznesc să-Ţi cer
Să-Ţi îndrepţi privirea spre mine, din cer..
Eu ştiu că de mine Îţi pasă
Că de aceea-mi zideşti în ceruri o casă.

Te rog, dă-i sufletului meu
Mai mult dor de Tine, Dumnezeu!
Şi mai multă luare aminte
Să nu rămân fără veşminte.

vineri, 18 februarie 2011

Dor şi lacrimă de mamă




Când m-ai născut în tristul univers
Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.
Din suflet blând şi din a ta privire,
Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.

Când m-ai adus pe lume, era ger.
Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..
Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,
Dar ochii mei vedeau nedesluşit.

Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare
Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.
Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”
Ei te-au văzut la capul meu plângând…

Veni o zi… pornit-ai pe-altă cale…
Şi lacrimi reci s-au prefăcut petale.
Azi sufletu-mi zăreşte deseori
Frumosu-ţi chip ce plânge printre flori.

Icoană-mi e a ta fotografie.
Frumoasă eşti de parcă ai fi vie!....
Departe-mi eşti… acolo-n ceruri sus
Mă iartă-acum!...dar dorul m-a răpus…

Tot dorul meu îl plâng în sfânt catren…
E ziua mea şi-ţi cânt ca un refren:
„Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu!”
Bucură-te MAMĂ ce nu m-ai lăsat la greu!

Bucură-te, păzitoarea mea, mereu grijulie!
Bucură-te, că ai aprins lumina în a mea făclie!
Bucură-te, că lacrimile-ţi din năframă
m-au făcut ceea ce sunt azi, MAMĂ!

 ( 21 Noiembrie 1974, Mama, păşea peste pragul Bisericii Biruitoare...iar eu, împlineam un anişor)
Autor Sorin M.

duminică, 30 ianuarie 2011

Credinţa mişcă munţii


Apăsat de incertitudini
şterg de praf
lampa lui Aladin
subconştientul
în adâncul nefericirii
e de-ajuns
să-i redau lumina
ţâşneşte din el
un duh binevoitor
gata să mă slujească

nu-mi cere decât
să cred

  Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"