We met at the cross,
mysterious place of silence,
I heard a calling
coming from the depths,
as a murmuring fountain
like a fragrance of Spring,
the warm gaze
sad eyes,
hands and feet
pierced by nails
holding him crucified
between heaven and earth
tortured by pain
he looked my way,
it was the hour of vespers,
amazed by so much love
looking at him I understood:
it was not the cross that was killing him
but rather my sins!
"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)

Un comentariu:
La ceas de vecernie
Ne-am întâlnit la cruce,
loc tainic al tăcerii,
auzisem o chemare
venită din adâncuri,
un susur de izvor
ca o mireasmă de primăvară,
privirea caldă
ochii trişti,
mâinile şi picioarele
străpunse de cuie
îl ţineau răstignit
între cer şi pământ.
Chinuit de durere
a privit spre mine,
era la ceas de vecernie,
uimit de atâta iubire
privindu-L am înţeles:
nu crucea Îl ucidea
ci păcatele mele
Trimiteți un comentariu