miercuri, 20 noiembrie 2013

Lansare de carte - vă așteptăm :)



Mamă


Ocean de gânduri
luntre cu vâsle obosite
şi valuri cărunte
îţi cad pe umeri

în zbor altruist
clădeşti veşnicia
pe aripa-nserării
lumină lină eşti
vecernie sufletului meu

aştept răsăritul stelelor
să visez cu ochii deschişi
tăcerea din jur
sub tălpile goale
miresme de primăvară
se adâncesc
în urma paşilor tăi

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book 

vineri, 8 noiembrie 2013

sâmbătă, 8 iunie 2013

Adevărul unui fapt

din mărul ce-a rodit în noapte
am muşcat cu lăcomie înfigându-mi dinţii adânc 
nu m-a durut niciun gând 
când în partea dreaptă a inimii se izbea de pereţi
tot mai stins ecoul sufletului

am aţipit sătul în otava aceea moale
ramurile decupau cerul ascunzându-l după frunze
o voce pătimaşă îmi gâdila auzul 
iar trupul de humă 
se topea în mrejele dezmierdărilor

o mână nevăzută mi-a aşezat sub cap
pernă albă cu miros de pâine coaptă în Rai
dorul nu moare niciodată mamă

joi, 23 mai 2013

Psalm

Îndepărtează-mă,
Dumezeule,
de ceea ce doresc
şi nu-mi e de folos

şi asemeni Sfântului
cel învăţat
cu ţepuşul lăsat,
arată-mi ispta
ce încă mai are putere
să mă ţină departe de Tine.

Mai aproape de Tine,
mai lângă Tine vreau
îndepărtează-mi vorbele
născute doar pe buze
şi dă-i glas inimii.

Doar ea nu poate să mintă....

vineri, 3 mai 2013

La ceas de vecernie


Ne-am întâlnit la cruce,
loc tainic al tăcerii,
auzisem o chemare
venită din adâncuri,
un susur de izvor
ca o mireasmă de primăvară,
privirea caldă
ochii trişti,
mâinile şi picioarele
străpunse de cuie
îl ţineau răstignit
între cer şi pământ. 


Chinuit de durere
a privit spre mine,
era la ceas de vecernie,
uimit de atâta iubire
privindu-L am înţeles:
nu crucea Îl ucidea
ci păcatele mele!

sâmbătă, 9 martie 2013

Au înflorit macii printre gânduri


poem pentru tata

Îmi amintesc
drobul de pâine
de sub pânza de in
împărțit la nouă
tu stai și te rogi
privind izvoarele curate
din ochi de copil

un strop de rouă
alunecă pe geam
ca o lacrimă pe obrazul mamei
nu mai era mâna aceea să o șteargă
amintirea ei
devine o rană
un strigăt mut
împărțit la zece

în palme strângeai
ca pe o anafură
firimiturile
erau deajuns
te săturai privindu-ne

așa te regăsesc și astăzi
mereu între două așteptări

P.S. Am revenit la aceste gânduri scrie mai de mult pentru că se pare că așteptările sunt pe sfârșite :(
 În curând va șterge lacrima de pe obrazl mamei...

Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia tatălui meu și nu l-ai dat în mâinile vrajmașilor și ai mântuit din nevoie su­fletul său. Și acum, te rog Stăpâne, să acoperi pe tatăl meu cu mâna Ta și fă să vină peste el mila Ta, ca s-a tulburat sufletul său și amarnic îi este să iasă din slăbănogitul său trup. Ca nu cum­va vicleanul sfat al celui potrivnic să-l în­âm­pine și să-l poticnească întru întuneric, pen­tru păcatele cele făcute de el, cu neștiință  sau  cu știință, în viața aceasta. Milostiv fii lui, Stă­pâne, și să nu vadă sufletul său întunecatul chip al viclenilor diavoli, ci să-l ia îngerii Tăi cei stră­lu­ciți și luminați. 

Și când îl vei vei judeca, să nu-l apuce mâna stăpânitorului acestei lumi, ca să nu-l surpe pe el, în adâncul iadului, ci stai lângă  el și-i fii Mântuitor și sprijinitor. Mi­luiește, Doamne, sufletul tatălui meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.