joi, 9 aprilie 2015

Vinerea pătimirii



E Vinerea Pătimirii,
Altarul e în doliu adânc,
Iar Crucea răstignirii
E plină de flori triste.

Prohodul se cântă-n tropare,
Şi clopotul sună ecouri line
Chemând la-nchinare
Pe cei ce încă mai dorm.

Iadul şi-avântă cu îndârjire,
În ziua aceasta,
Întreaga-i oştire
De gânduri şi fapte mârşave.

Din înălţimii necuprinse,
Priveşte îndureratul Părinte
La candela inimilor stinse,
Ce nu s-au aprins
Nici măcar acum.

Răstignitul ne-aşteaptă
Şi-n cel din urmă ceas
Cu fruntea ridicată
Zicând: „Tată îi iartă!”

A iadului putere
Se stinge încet, încet...
Moartea a fost învinsă!
Printre lacrimi de durere
Se vorbeşte de-o Înviere...



duminică, 5 aprilie 2015

De Florii

ard lângă icoană
lacrima împăcării
un nou anotimp
dă gust cuvintelor
glasul cărnii tace
e timpul sufletului

din preaplinul pătimirii
se aud fâlfâiri de aripi
printre stâlpări
ţes mahramă
gândurilor
cerul
revarsă albastru
în palme

mă reculeg
şi merg mai departe
vindecat de nevisare

din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011