Şoapte din raze divine în versuri se scurg…

Rouă de dor

2011-12-21T22:21:00.000+02:00

Pe calea-ngustă,
umbrele serii
tăinuiesc
gene-nlăcrimate.

Mi-e dor!...
Mi-e dor de-acele zile
când gânguream,
în dragostea dintâi:
,,O, Doamne, Te iubim!”

Aş vrea,
în zorii dimineţii,
în mireasma florilor,
să-Ţi şoptesc cu rouă:
,,Pentru rabdare,
Doamne, mulţumesc!”

Iartă-mă, Doamne!
De atâtea ori suspinând
şi plângând Te-am auzit
până-n zori, lângă mine...

Azi plâng şi eu cu dor
după dragostea frăţească,
ce preţ de jertfe pentru ea
a trebuit să se plătească...

Din ce prigoane
s-a născut iubirea,
frumoasa şi sfânta iertare
ce ne-a aprins inimile...

Doamne, pe calea-ngustă
se simte o stare frumoasă...
Nu ştiu ce pierd
cei ce nu vor să iubească!

Chiar dacă sunt lacrimi,
ele nu-s de jale,
sunt doar rouă sfântă
ce picură pe cale...

Genele-nlcărimate
în zori dimineţii
vor scutura podoaba...
Zâmbindu-Ţi, Ţie, Doamne!

Bălgrad – Cetatea Albă

2011-12-03T13:43:00.002+02:00

Cetatea cu șase porți

într-un decor figurativ

te întâmpină cu steaguri,

arme și blazoane,

întâiul arc de triumf,

altar așezat la răsărit.

Marte și Venus

veghează trupurile Atlanților,

vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,

îți iese-ncale

Mihai Viteazul,

primul domn

al celor trei Țări Române,

Catedrala Încoronării,

reînoiește zilnic jertfa

eroilor neamului românesc

„ Smerită închinare lui Horea,

Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi

necunoscuți

întregesc prețul

independenței mele

moartea

și-a luat birul

cu vârf și îndesat,

captiv în prezent

fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește

din beția cu apă rece.

La ceas aniversar

2011-11-24T00:13:00.001+02:00

gândurile se zbat
într-un zbor inutil
se lovesc de pereți invizibili
durere și bucurie
în același timp
închid ochii
ne oglindim
în priviri
tu înger blând
cu palme mirosind a dor
eu încă lut
în frământarea mâinilor Lui

te ascund în suflet
cer căprui al primului an
lasă-mă de ziua mea
să-ți spun
la mulți ani
mamă

Minunea din Țara Hațegului - "fără pereche în toată românimea"

2011-11-13T11:12:00.001+02:00

clik pe imagini

sursa lor este: http://www.panoramas.ro

îmi lipesc palmele
de zidurile reci
fostul templu
închinat zeului Marte
își păstrează taina
cu îndărătnicie
stârnind controverse
admirație și uimire

în semiîntunericul
dintre naos și altar
mă privesc sfinții
cu ochii scoși
caii sculptaţi
și leii
din piatră romană

printre inscripții funerare
sau frânturi de statui
credința daco-romană
și creștinismul
sunt sub aceeași maramă
iar pruncul Iisus
mă întâmpină
îmbrăcat în ie românească

Sf. Treime cu porumbelul aşezat pe creştetul unui Tată bătrân, îmbrăcat ca un preot, cu plete albe împletite ţărăneşte, ţinându-şi mâinile pe umerii unui Iisus adolescentin care poartă ie românească.

Atelierul literar "Lira21"

Şoapta inimii

2011-10-21T15:29:00.003+03:00

Te-am cautat

până departe,

în toate orizonturile,

să-Ţi întâlnesc

privirea...

M-am ridicat pe

vârfurile degetelor

şi doru-mi fremăta

în clocot....

Am întrebat

florile,

soarele şi

fluturii

despre Tine,

dar nu mi-au dăruit

decât parfum....

lumină, culoare

şi adieri de zboruri…

Am întrebat

vântul,

ziua

şi noaptea,

dar au tăcut...

Atunci, mi-am întrebat

inima...

Ssssss!... spuse ea.

Ascultă paşii Lui,

L-ai căutat

şi te-a găsit.....

O nouăvariantă prelucrată în atelierul literar "Cartea tinerilorscriitori"

Te-amcautat până departe,

în toate orizonturile,

să-Ţi întâlnesc

privirea...

M-am ridicat pe

vârfurile degetelor

şi doru-mi fremăta

de clocot...

Am întrebat

florile,

soarele şi

fluturii

despre Tine,

mi-au dăruit doar parfum,

lumină, culoare

şi adieri de zboruri…

Am întrebat

vântul,

ziua

şi noaptea,

dar au tăcut...

Atunci, mi-am întrebat

inima...

Sssssst... spuse ea.

Ascultă Paşii Lui!

Haiku-ul romanesc in Japonia

2011-10-18T22:26:00.003+03:00

negură deasă -

în năvoadele rupte

PET-uri şi-un bocanc

dense fog -

the torn nets

a PET-and a brogue

濃霧 ―

引き裂かれた網

ペットとブローグ

în Fukushima

cireşul dă în floare -

altar părăsit

in Fukushima

the cherry tree blooming -

abandoned shrine

福島で

桜の木に花が咲いている ―

置き去りにされたお寺

Aceste haiku-uri, trimise în limba engleză, au fost expuse cu ocazia Festivalului de haiku din Akita.

Mai multe detali aici: http://akitahaiku.wordpress.com/

La început a fost Sarmisegetuza Regia

2011-10-03T21:21:00.001+03:00

Strămoșii noștri
își zideau munții,
şi secretele
între zidurile „murus dacicus”.

Incinta Sacră,
întinde covor roșu,
spre inima Daciei
jefuită de căutătorii de comori.

Științele exacte,
oglindite în numerologia sanctuarelor
sunt la ele acasă.

Soarele de Adezit,
rănit
de ignoranță
ne îndeamnă
să fim pietre noi
în frânturile de trup,
până când ne vom aminti cine suntem.

Noi nu de la Râm ne tragem!

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Diluez prezentul într-un poem

2011-10-03T21:14:00.000+03:00

exuberantca un fluture
agăț de pervazul cuvintelor
vise asimetrice
în umbra lor
caligrafiez metafore
dintr-o altă lume

gânduri policolore
rătăcesc
printre vreascuri de amintiri
ascult cum crește
ultima scânteie
ca-n ziua dintâi

cu aripi întinse
iau forma unei cruci
îmbrățișez neliniștea
să nu uit zborul

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Statornicie

2011-10-03T21:11:00.001+03:00

Marea
loveşte furioasă
o stâncă,
lângă ţărm.
Valurile-i pălmuiesc
cu putere
obrazul.
Se retrage
şi apoi iar se-avântă,
cu mai multă furie.
Dar stânca
e-aceeaşi,
mereu nemişcată
mereu ieşind
cu obrazul
în întâmpinarea
umedei furii.

Când valul ispitei
loveşte din plin
şi turbă vrăjmaşul,
răcnind ca un leu,
dorind să distrugă
din sufletul meu
statornicul ţel,
o Doamne,
ajuta-mi
să rabd tot la fel:
statornic luptând,
statornic
spre Tine să vin.

Timp de cernere

2011-10-01T20:54:00.000+03:00

prins în hățișuri de gânduri
niciodată suficient
banii sau arta
nu îl mulțumesc
e greu și ușor
două povârnișuri
în umbra Crucii
scrumul rodește
veșniciași clipa

potirul zilei
ascunde pelinul în dulceață
uneori e invers
așteptarea topește în aer
sfioase îmbrățișări
buzele uscate
sorb în ascuns
fiecare picătură
niciun murmur
doar o rugă
tainic se-ngână
cu luna

poem din concursul Lira 21 - nota juriului 75,05

Sub Cais

2011-08-16T21:24:00.000+03:00

sub un cais plângea
iubirea
o inimă-şi întinde
braţele de lut
cu palmele căuş

noaptea se lasă
ca un şal
grădina cerului
se umple de lumini
în catedrală
arde candela tăcerii

stelele ţes poveşti
încă nescrise
pe zările albastre
dorul brodează
noi poeme

publicat în „poetic@”, selecție de Cristina Ștefan,

eritura „Art Book” Bacău, 2011

Au înflorit macii printre gânduri

2011-08-07T00:23:00.002+03:00

poem pentru tata

Îmi amintesc
drobul de pâine
de sub pânza de in
împărțit la nouă
tu stai și te rogi
privind izvoarele curate
din ochi de copil

un strop de rouă
alunecă pe geam
ca o lacrimă pe obrazul mamei
nu mai era mâna aceea să o șteargă
amintirea ei
devine o rană
un strigăt mut
împărțit la zece

în palme strângeai
ca pe o anafură
firimiturile
erau deajuns
te săturai privindu-ne

așa te regăsesc și astăzi
mereu între două așteptări

The hour of vespers

2011-07-24T13:26:00.000+03:00

We met at the cross,

mysterious place of silence,
I heard a calling
coming from the depths,
as a murmuring fountain
like a fragrance of Spring,
the warm gaze
sad eyes,
hands and feet
pierced by nails
holding him crucified
between heaven and earth

tortured by pain
he looked my way,
it was the hour of vespers,
amazed by so much love
looking at him I understood:
it was not the cross that was killing him
but rather my sins!

Numar special al revistei RO KU dedicat Japoniei

2011-06-26T01:44:00.005+03:00

Există multe moduri de a ne arăta solidaritatea cu cei în suferinţă. Am ales dintre ele pe cel admirativ. Căci, indiferent de circumstanţe, cum altfel poate fi privită Japonia? Admiraţia noastră pentru haiku ne-a îndemnat să ne exprimăm solidaritatea faţă de cultura care a făcut posibilă această civilizaţie punînd la un loc o mînă de poeme (sau, mai modest, încercări) izvorîte atît din empatia noastră faţa de nenorocirea care a atins Japonia cît şi din umila pricepere pe care am dobîndit-o în scrierea unor astfel de poeme. Sperăm să ne arătăm în acest fel şi recunoştinţa pentru cei care ne-au înlesnit accesul către o îndeletnicire atît de încîntătoare şi profundă.

Şi, chiar betegi de-o aripă de-ar fi, cocorii noştri de hîrtie se vor osteni, stol peste cutremure, ţinînd-o tot spre Soare-Răsare.

Au colaborat la realizarea proiectului:

Constanţa Erca – concept şi grafică

Corneliu Traian Atanasiu – tehnoredactare

Ioana Dinescu, Dan Doman & Corneliu Traian Atanasiu – selecţia poemelor din prima parte

Eduard Ţară – iniţiatorul proiectului şi traducătorul majorităţii poemelor

în limba engleză

Şi-au tradus singuri poemele:

Andra Andronic, Cristina Ailoaie, Corneliu Traian Atanasiu, Cezar Florin Ciobîcă, Mara Circiu, Cornel C. Costea, Florentina Loredana Dalian, Ioana Dinescu, Adina Enăchescu, Victoria Fătu Nalaţiu, Gabriela Genţiana Groza, Bea Hurmuz, Anisoara Iordache, Letiţia Lucia Iubu, Dan Iulian, Radu Kretzudava, Silvestru Miclaus, Sorin Micutiu, Mara Paraschiv, Virginia Popescu, Gh. Postelnicu, Julia Ralia, Dumitru Roşu, Stanciu GG, Constantin Stroe, Maria Tirenescu, Eduard Ţară, Ana Urma

Puteţi citi revista la următorul link:

http://en.calameo.com/read/000002246307cf4107fab

De-aş fi...

2011-06-21T00:35:00.002+03:00

De-aş fi frunză,

aş doini mărturisind
trecerea noastră prin timp,
de la primul ghiocel
până la ultimul colind.

De-aş fi pasăre,
aş zbura purtând pe aripi
credinţa în înviere,
împrumutându-mi aripile
celor ce încă nu ştiu să zboare.

De-aş fi o piatră,
- nu de poticnire -
m-aş face bornă de hotar
şi aş striga neobosit:
,,De aici în colo, e oprit!”

Fluture dacă aş fi,
L-aş ruga pe Dumnezeu
să mă facă curcubeu,
ca, zburând pe acest pământ,
să amintesc de Legământ.

Şi rubin de-ar fi să fiu,
m-aş dărui celor ce scriu,
amintindu-le mereu
ce am fost şi ce sunt azi,
şlefuit de Dumnezeu.

Dar sunt ceea ce sunt...
Şi sunt fericit
că Timpul eşti Tu
şi din toate mi-ai dat să fiu om
zidit după chipul Tău.

Yearning for myself

2011-06-21T00:30:00.002+03:00

I dream

in the Springtime

rocking in evening’s arms

playing barefoot

through large puddles

blowing on dandelion stems

the bumble bee bound

with a silk thread

an imaginary dragon

hopscotch in the dust

bathing in the creek

they are far away

I live

as if I’m not

my heart is rowing

exhausted by dreams

under the canopy of time

I sift memories

shadows pass

out of me

I am yearning

Traces of love

2011-06-18T22:32:00.001+03:00

Buried

in withered foliage

the broken arm

of the cross

births memories

in her shadow

shards of heaven

mirror the traces of love

Loving without measure

2011-06-14T22:26:00.000+03:00

Don’t let the years of my heart

go adrift

begging for a momentary refuge

from an innocent child

lost behindhis mother’s skirt

teach my thought to fly

mysteriously above the trials

loving without measure

I will leave in peace

to meet myself again,

my love

The music of eternity

2011-06-14T22:24:00.000+03:00

In the morning

I open the window

to the chamberof my soul

I wipe away the dust of forgetfulness

nestled in a straying heart

my gaze is bathed

in the dew of last night

searching for hidden chests

scattered memories

among words

unspoken…

In silence I sip

a poem of sounds

from the lips of heaven

valuing the time

in the hope of resurrection

I hum

the music of eternity

“Oft beguiled”

2011-06-05T00:30:00.003+03:00

In the deserted twilight

days pass by monotonously

passenger thoughts

steal my sleep

I look in the distance

I feel the dew on my cheek

I’d like to escape

to stretch out my arms and fly

I dream with open eyes

The eyelid of cold nights comes down

I wander

through so many begotten dreams

in my own expressive workshop

locked in a drawer

dozens of notes speak about loves

vivid images of the past

a musing

appears when I least expect it

straining out hopes

I don’t have courage to listen

I was too often

beguiled

publicat în „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume„

Wrapped in the shroud of dreams

2011-06-05T00:20:00.001+03:00

Struck by the light of a glance

wrapped in the shroud of dreams

I ask myself

are you a ghost or real

drops of dew

cool the scorching heat of loneliness

white wings cover my heart

internal lilies

unfold

and take in the scent of eternity

over my soul

made leafless by loves

it snowed

with petals of lavender

upon myeyelashes

like an avalanche

the night falls

when you leave at dawn

awaken me mom

publicat în „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume„

Doina Dorului

2011-05-16T21:54:00.002+03:00

Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...
Sufletu-mi pribeag
Aşteaptă cu drag
Pe al casei prag,
Un sol trimis, un mag,
De sus, din înălţimi,
Dintre heruvimi,
Să-şi oprească zborul,
Să-mi aline dorul.
Dorul ce se cerne,
Noapte când se-aşterne.
Dorul care cheamă,
Dragostea de Mamă.
Dorul care cântă
Iubirea prea sfântă....
Să vină în fugă,
Cu răspuns la rugă.
Să vină la cină
S-aducă Lumină.

Ţipăt de cocor

2011-05-16T21:47:00.001+03:00

Ţipăt de cocor, au fost editat de Dan Norea şi Corneliu Traian Atanasiu, la Editura Grinta din Cluj-Napoca cu aportul domnului Ioan Marinescu-Puiu.

În cuvântul introductiv, Corneliu Traian Atanasiu precizează: „Anul trecut, încheiam acest cuvînt preliminar cu urarea de a repeta an de an editarea unui volum colectiv al celor care participă săptămînă de săptămînă la concursul Romanian Haiku. Iată că al doilea an aduce şi al doilea volum...„

Dan Norea are „Încă un cuvinţel”, din care spicuiesc:„Reiau precizările de la primul volum - acesta nu este o antologie, ci un volum colectiv. O antologie presupune o selecţie a unei persoane avizate, deci un standard de calitate a poemelor, pe care nu suntem convinşi că l-am atins. În schimb, titulatura de volum colectiv se potriveşte mai bine decât vă puteţi imagina. Structura volumului a fost stabilită în colectiv, munca a fost executată în colectiv, până şi titlul a fost votat în colectiv, din câteva zeci de variante...”

Volumul „Ţipăt de cocor” are o parte din autorii celorlalte volume: Corneliu Traian Atanasiu, Corneliu Beldiman, Ana Bezem, Sorin Toma Boc, Doina Bogdan Wurm, Livia Ciupav, Manuela Dragomirescu, Petru-Ioan Gârda, Radu Ignătescu, Margareta Ildiko Juverdeanu, Dan Norea, Virginia Popescu, Julia Ralia, Ion Răşinaru, Valeria Tamaş, Maria Tirenescu, dar şi nume noi: Patricia Lidia, Cornel C. Costea, Maria Doina Leonte, Sorin Micuţiu, Cristina Monica Moldoveanu, Elena Păduraru şi Elena Ana Urma.

LANSARE POETICA LIREI21

2011-04-30T11:09:00.001+03:00

UN GEST DE REVERENŢĂ ÎN FAŢA POEZIEI

Antologie Poetic@, Selecţie de Cristina Ştefan, Art Book, Bacău, 2011

Străduinţa administratoarei Cenaclului virtual Lira21, Cristina Ştefan, redactor de specialitate la revista Cetatea lui Bucur, ediţie online şi tipărită, de a aduna între coperţi, o sumă de autori, mai mult sau mai puţin notorii, mai mult sau mai puţin valoroşi în accepţia criticii, dar toţi animaţi de o vie pasiune pentru Cuvântul scris - este remarcabilă, onorantă şi cuceritoare, atât ca idee, cât şi ca modalitate convenabilă pentru fiecare, de a-şi manifesta forţa de expresie în câmpul nesfârşit şi generos al Poeziei.

Structurată pe două paliere de reprezentare care-i diferenţiază întrucâtva pe autorii antologaţi, echilibraţi ca număr pe cele două secţiuni, nu neapărat pe criterii valorice, după Cartea tinerilor scriitori, "Lira în patru puncte cardinale", apărută la Rovimed Publichers în 2010, noua Antologie, cu nume sugestiv, Poetic@, fiind a doua în ordinea evoluţiei cenacliere, este cu adevărat o reuşită, atât ca însemnătate, pentru istoria acestui penetrant cenaclu, în cele mai diverse cercuri culturale, dar şi ca reprezentare estetică, împodobită cu o grafică de excepţie realizată de Carmen Poenaru, care a surprins fiecare autor în clipa lui de graţie, redându-l în lumini şi umbre specifice, desene care aduc un plus de frumuseţe şi bucurie estetică ochiului interior şi celui exterior al beneficiarului acestui act artistic cu valenţe spirituale şi mentale.

De multe ori, în hăţişurile destul de întunecate care au luat o amploare fără precedent, ale literaturii contemporane, degajând miasme telurice insuportabile, imprengate cu izuri fetide de vulg, cititorul, afundat ca într-un codru unde mişună doar fiarele, are nevoie de o busolă, de o stea care să-i marcheze ieşirea spre luminişul cunoaşterii, fără să-l împovăreze cu încărcăturide prisos, din care nu ai ce alege. Adio inefabil (plămada Poesiei), adio frumuseţe celestă (haina Poesiei), adio linişte (carisma Poesiei), "Mais ou sont les neiges d'antant?" - cum ar spune Francois Villon... Nimic nu-ţi mai induce starea de har şi pace lăuntrică - în acest langaj stradal, trivial peste poate, invadându-te ca o apă neagră care ne mână silit sufletul în spre capcanele mişcătoare ale mocirlei izvodite din versurile unor autoclamaţi poeţi la modă care mişună prin saloanele literare. Rămâi vexat la auzul unor cuvinte pe care aceştia au pretenţia şi chiar obrăznicia să le numească poezie, profanând astfel însăşi ideea de Poesie.

O astfel de busolă/radar/metronom care ia pulsul cetăţii literare - asediată de veleitari şi nulităţi de ocazie al căror principal merit este tupeul fără de margini, este Antologia Poetic@, apărută recent la Editura Art Book, Bacău, 2011. Precizăm că aproape întreg travaliul de selecţie, redactare, supervizare, concept artistic, a fost suportat de poeta Cristina Ştefan care şi-a asumat responsabilitatea autorilor, cât şi a textelor alese spre editare. Tehnoredactarea şi coperta au fost realizate de Liviu Andone care a rezonat cu ideea şi conţinutul acestei lucrări colective.

Cu un gust estetic de înaltă ţinută, antologatoarea i-a grupat - chiar dacă aleatoriu - pe autorii celui dintâi compartiment, mai degrabă după un rost anume, aşa cum zidarul potriveşte cărămizile unui templu, unindu-le cu un liant de nezdruncinat în faţa eventualelor cutremure: liantul prieteniei, al afinităţilor elective bazate pe aceeaşi iubire neţărmurită pentru Cuvântul scris, rostit, închinat şi împărtăşit altora cu generozitate.

Vai zidurilor, dacă liantul acesta ar fi de slabă calitate! La o furtună puternică totul s-ar spulbera. Ca o contragreutate la cumpăna Cuvântului. partea a doua reuneşte poeme ale numelor deja răspândite în literatură, cu pondere valorică deja de necontestat.

Volumul respiră acel aer de prospeţime, precum pământul primăvara, la răscruce de muguri, când prin crucea ninsorii răzbat adieri de violete, de toporaşi şi de brânduşe, într-un rai al uitării de sine în care fiecare fiinţă ar putea deveni pentru tine, un înger.

Între pagini de versuri înmiresmate, te odihneşti în imagine şi te simţi ca într-o oază de pace, verdeaţă şi susur de ape coborând muntele în firişoare întortocheate de cleştar.

Haina, podoaba, accesoriile, iau forma artistică pe osatura pe care o prezintă versurile. Dar nu acestea sunt atât de importante, cât mesajul lor, indiferent de vârstă, sex, etape de creaţie la care a ajuns fiecare în dezvoltarea sa artistică. Importantă e noima, urma, parfumul esenţei pe care s-au străduit cu toţii să-l facă în aşa fel încât să nu-l uiţi prea lesne. Şi acesta îl reprezintă respectul şi iubirea faţă de Cuvânt. După cât eşti luminat lăuntric, vei împrăştia lumini împrejur. Şi lumina de sine, cu cât e mai mult dăruită, cu atât sporeşte, la fel cum sufli într-un făraş cu tăciuni şi jăratecul se încinge până la scântei şi până la văpaie. O astfel de văpaie o constituie familia Lirei 21, a cărei flacără este purtată precum făclia olimpică de către maratonistul elen. Ţinută vie şi condusă cu mână sigură şi cu toată responsabilitatea, puterea de jertfă şi ochiul de Argus, de către animatoarea ei, gruparea literară şi află platforma de reprezentare în paginile virtuale ale ningului Lira 21.

Şi adepţii n-au întârziat să apară şi să se grupeze în jurul ei, formând un zid incandescent de cuvinte de mărimea, robusteţea şi frumuseţea unui edificiu spiritual unde calcă doar suflete alese. Neaveniţii se exclud singuri, simt că n-au ce căuta în acest templu al cuvântului.

O carte colectivă sau o lucrare-împreună reprezintă semnul magic, binecuvântat şi rodul acestei munci titanice de formare şi afirmare a talentelor literare.

Şi pentru o mănăstire sunt necesari mai mulţi meşteri şi calfe. Şi, mai presus, figura legendară a zidarului - cel care-şi jertfeşte jumătatea şi sufletul pereche, jertfindu-se pe sine pentru ridicarea edificiului.

Mitul cetăţii eterne e viu şi mai actual decât niciodată. Nimic, absolut nimic fără jertfă. Şi zidirea îşi va ridica semeţ fruntea spre cer, sub privirile din ce în ce mai uimite (şi uneori năuce de-a binelea) ale celor ce nu înţeleg că "Frumuseţea va salva lumea".

Întrebarea legitimă care s-ar putea ridica este: E nevoie în ziua de azi de atâtea antologii? Ce relevanţă au ele în istoria literaturii române contemporane?

O justificare şi o certificare a faptului că da, e nevoie de antologii, de culegeri, de dicţionare şi istorii literare este faptul că ele oglindesc, radiografiază, chiar dacă trunchiat, starea poeziei la un moment dat. Ele sunt fresce, mozaicuri ale fenomenului cultural al veacului, al deceniilor, al grupărilor, şcolilor din jurul unor reviste, edituri sau al unui maestru.

Dar mai sunt însemnate pentru că reliefează orientarea anumitor grupări literare. E limpede că producţiile primei secţiuni, aceea a scriitorilor debutanţi ori nedebutaţi încă editorial, ci doar revuistic, au fost lucrate şi prelucrate în atelierele şi laboratorul de creaţie ale Cenaclului Lira 21, sub ochiul atent şi exigent, dar şi blând şi tolerant în acelaşi timp, al Cristinei Ştefan - ea însăşi poetă de talent, -liderul acestei grupări virtuale, iar acum edite sub forma celor două antologii.

Şi sunt importante aceste grupări pentru că, dincolo de aspectul didactic, (aici se învaţă noţiuni de teorie a versificaţiei) - ele sudează, construiesc modele, se află sub incidenţa aceleiaşi stele, până ce reprezentanţii lor se hotărăsc să se desprindă, să-şi alcătuiască singuri crugul şi să pornească pe cont propriu, dezvoltându-şi un stil personal şi mijloace specifice de afirmare.

Până atunci, fie că se numesc Lira în patru puncte cardinale, fie Poetic@ - producţiile reunite sub acest generic au darul de a servi drept punct de pornire şi afirmare al poeţilor care au avut fericitul şi binecuvântatul prilej de a fi editaţi, fie şi într-un volum colectiv de poezie.

Ceea ce nu e puţin, dimpotrivă.

Să le urăm tuturor antologaţilor spor în creaţie, putere de muncă, înavuţire spirituală, harul de a discerne valoarea de kitsch şi răbdarea de a poposi pe cărările atât de misterioase, de captivante care te fascinează, ale Zânei Poesis.

Şi poate, într-un timp mai prielnic, ne vom învrednici a face acestei frumoase nou născute, preziceri, recomandări şi daruri, precum ursitoarele la creştetul copiilor, o analiză amănunţită, pe marginea textelor şi a evoluţiei autorilor, aşa cum de fapt, merită cu prisosinţă.

Să nu ne sfiim a face un gest cuvios de reverenţă în faţa tuturor colegilor de scris, indiferent ce nume poartă. Pentru că de fapt, este un semn de reverenţă şi dragoste Poesiei însăşi.

CEZARINA ADAMESCU

Membră a Uniunii Scriitorilor din România

redactor Agero-Stuttgart

Sursa: http://www.lira21.ro

De Paşte

2011-04-22T21:33:00.002+03:00

trufaşă
moartea ne minte
creduli
admitem nefiinţa
ciocnind ouă roşii

învierea
o necuprinsă taină
de hotarele firii
ascunsă
în bobul de grâu
renăscut în prescură

la căpătâiul anilor
un nou început
fără timp

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21

CĂLĂTORIE PRIN PATRIA NEASEMUITĂ A CUVINTELOR – ANTOLOGIA INTERNAŢIONALĂ STARPRESS

2011-03-16T21:37:00.001+02:00

Iniţiativa scriitoarei Ligya Diaconescu şi a revistei „Starpress 2011”, din Canada, în colaborare cu Andrada Victoria Diaconescu, de a publica „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, a izvorât din dorinţa de a face cunoscute cercurilor iubitoare de cultură, şi nu numai, din întreaga lume, scriitori români trăitori pe meridianele lumii. Lucrarea apărută în format A4, cuprinde 52 de poeţi şi prozatori, în 225 de pagini, cu creaţii scrise în limba română, dar traduse şi în limba engleză de către autoarea antologiei şi de Mariana Gheorghe, din Vancuver (Canada). Parafrazând pe Eugen Lovinescu pot spune că cei cuprinşi în această amplă lucrare nu sunt numai talente remarcabile, ci şi puncte din frontiera hărţii noastre sufleteşti.

Această antologie a apărut şi ca urmare a „Concursului Internaţional de Poezie” pentru românii din întreaga lume „Starpress”, iniţiat de Ligya Diaconescu din România şi George Filip din Montreal, aşa cum ne informează poetul în „Cuvânt înainte”.

Tot ca o prefaţare a acestei ample lucrări, scriitoarea Cezarina Adamescu (redactor la Agero, Stuttgart, Germania) subliniază că această antologie este o „călătorie prin patria neasemuită a cuvintelor”, în timp ce Adalbert Gyuris (Germania) spune că lucrările publicate sunt „gânduri alese”, iar cunoscutul scriitor Octavian Curpaş din Phoenix (Arizona) detaliază rolul amplei lucrări, spunând că ea este „o şansă la universalitate pentru autorii români ai timpului nostru”, pentru ca Lucreţia Berzintu (Israel) să conchidă că Ligya Diaconescu „a creat acest buchet de flori de pretutindeni...”.

Fiecarui autor cuprins în antologie i se rezervă patru pagini în care sunt publicate datele biobibliografice, fotografia şi creaţiile, în limba română şi în engleză. Urmare faptului că poetul clujean Al. Florin Ţene, preşedintele Legii Scriitorilor Români, a câştigat „Marele Premiu la Concursul Internaţional Starpress”, antologia se deschide cu fişa bio-biobliografică a acestuia şi cu patru poeme în limba română şi engleză. O altă personalitate reprezentativă a literaturii noastre din diasporă este poetul George Roca, membru al Ligii Scriitorilor, stabilit în Australia, care prin poeziile cuprinse în această antologie, pot spune că este un martir al talentului.

Lumina din poeziile Victoriţei Duţu stabileşte o analogie între două structure lirice, între spiritual postmodern şi cel globmodern. Cunoscutul poet din Statele Unite ale Americii, Virgil Ciucă, ştie să împletească armonios inteligenţa artistică cu ceremonia lirică. O poetă a vibraţiilor luminii sudului este Elisabeta Iosif, în poeziile căreia anotimpurile sunt simboluri ale iubirii şi ale renaşterii spirituale. Lică Pavel dospeşte verbul în versuri scurte, concentrate, ele fiind oglinda unde „omul care mă priveşte îmi seamănă leit”. Versurile semnate de Carmen Tania Grigore sunt expresii ale eului frisonat de dragoste.

Poemele semnate de Marin Ifrim sunt adevărate acumulări de detalii în care se răsfrâng clipele aşteptării. Adalbert Gyuris din Germania îşi exteriorizează sentimentele prin plasticitatea şi coloratura cuvintelor, în timp ce poeta băimăreancă Mariana Angela Glodici îşi aprinde „Făclia de dor” pentru a lumina „cu speranţa cea mai curată” destinul. Un poet laborios este Damian Theodor din New York, în versurile căruia descoperim metafore ce inched o premoniţie adâncă. Mariana Zavati Gardner din Anglia este o poetă a amintirilor unde pactul autobiografic şi autoreferenţialitatea poemului sunt introduse într-un scenariu nostalgic. Micropoemele lui Adrian Botez sunt adevărate clic-clacuri ale unui aparat fotografiat ce surprinde clipa de lumină. O metamorfoză a anotimpurilor nuanţează poezia lui Victor Burde, în timp ce Mariana Doina Leonte îşi ascultă tăcerea poemelor sale.

Un poet profund este Menuţ Maximinian dotat cu capacitatea de a da carnaţie obsesiilor şi a sentimentelor. Visul evaziv al Mihaelei Cristescu din Sydney-Australia, transcende dincolo de realitate prin plasticitatea imaginilor, pe când acest fenomen îl găsim şi la Cristina Gabriele Nemeş dar încorsetat în frumoase poeme scrise în stil clasic. Implicarea eului în „conflictul” dintre anotimp şi persoanele iubite din versurile semnate de Elena Olariu dă o notă de sinceritate. Gustul pentru rememorarea histrionică îl descoperim la Alex Popa din Anglia. Acelaşi lucru străbate şi poeziile Ionelei Flood tot din oraşul de pe malul Tamisei.

În versuri scrise în stil clasic, profesoara Gigi Stanciu, decantează gânduri cu o voluptate irepresibilă, iar poeziile semnate de Cristiana Maria Purdescu, Gheorghe Mizgan, Sorin Micuţiu, Silvia Petre-Grigore, Ioana Geier din Germania, Marian Dragomir, Olga Alexandra Diaconu, Ionela van Rees Zota tot din Germania, Eliza Floria, Ana Maria Gîbu, Maya Maria Muşat, Monalisa Livia Gheorghiu alternează subtil spectacolul ingenuu şi tonul romantic.

Ligya Diaconescu, o poetă, maestră prin excelenţă a creaţiei lirice, este sedusă de himera clasicităţii. O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă împing poezia acesteia către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri în armonie cu trăirile egoului. Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblânzire a convulsiilor lăuntrice, un act de exorcism. Poemele freamătă de sensibilitatea unei poete admirabilă. Aceaşi seducţie pentru versul clasic o descoperim la Lavinia Huţişoru Dumitru.

Această amplă antologie se încheie cu proze semnate de Elena Buică şi Ovidiu Creangă, ambii din Toronto, Canada, Radu Botiş, Cezarina Adamescu, Adrian Botez, Liliana Moldovan, Daniela Gîfu, Dora Alina Romanescu, Radu Vasile Chialda, Victoria Fătu Nalaţiu, Menuţ Maximinian şi Camelia Iuliana Radu, texte ce evidenţiază starea actuală şi diversă a prozei româneşti unde urmele biografiei, rememorarea, punerea în oglindă a depoziţiilor, introspecţia, radiografia unor destine angrenate în circuitul social al vieţii, cu toate complicaţiile pe care le presupune, sunt doar o parte din evantaiul multicolor al ideilor ce se desprind din aceste proze.

Această antologie, realizată cu profesionalism de Ligya Diaconescu, se constituie într-un barometru care indică punctele din frontiera hărţii noastre sufleteşti, cum scria Eugen Lovinescu. Lucrările cuprinse în această antologie reprezintă perenitatea talentului românului indiferent pe ce meridian al planetei se află.

Florin ŢENE

„Ocolul infinitului mic pornind de la nimic” – se intitulează o carte absolut fermecătoare scrisă cândva de Marin Sorescu. El dorea să spună că poeţii pot cutreiera pământul şi chiar cosmosul fără alt mijloc de locomoţie decât propria închipuire. Şi la sfârşitul acestei fascinante călătorii, fiecare îşi îmbogăţeşte considerabil spiritul. Pornind cu valijoara lui, mai mult sau mai puţin încăpătoare, se reîntoarce cu braţele doldora de avuţii nesperate: în primul rând, cu faptul că au cunoscut, s-au împrietenit, şi-au îmbogăţit spiritul cu cea mai frumoasă experienţă de viaţă: cu întâlnirea la cota cea mai înaltă a altor creatori aidoma lor, ceea ce nu e deloc puţin lucru.
Graţie mijloacelor moderne de comunicaţie, comuniunile de spirit se înfăptuiesc în epoca noastră mult mai lesne. Şi e şi firesc. În doar câteva secunde, poţi face cunoştinţă cu opera unui autor aflat la celălalt capăt al lumii, îi poţi trimite scrisori, mesaje, creaţii proprii, îi poţi auzi vocea şi chiar îl poţi vedea pe ecran. Şi acest schimb, acest feed-back imediat are un impact major în conştiinţa fiecăruia. Nu numai că-ţi deschide orizontul cunoaşterii, dar îţi permite să afli tot ce e nou în materie de cultură şi civilizaţie prin ţări şi continente, unde nici cu gândul nu puteai, până mai ieri, ajunge.
Când însă se întâmplă să fii „coleg de carte”, coautor cu personalităţi pe care le admiri, le cultivi, le îndrăgeşti şi le citeşti asiduu, ori măcar ai auzit de ele şi ai dori să le cunoşti, emoţia este cu atât mai puternică. Calea freatică a Poesiei nu cunoaşte oprelişti, nici graniţe. Limitele dispar, Poesia înfrăţeşte, adună, logodeşte, cunună şi înveşniceşte spiritele. E ca o sfântă înviere în duh.
Practic, te înfrăţeşte virtual cu toţi ceilalţi creatori, uneşte în acelaşi Rotund, sub formă de inimă.
Nici barierele lingvistice nu mai constituie o piedică pentru că există metode, graţie traducătorilor, ca poeţii să fie tălmăciţi în limbajul universal al iubirii. Ceva mai fascinant nici că se poate.
S-ar putea naşte de aici, o CONFRERIE, o UNIUNE a tuturor Republicilor Poeziei, într-una singură. Desigur, aceasta e puţin utopic, dar premise există. De ce nu s-ar putea întăptui un asemenea deziderat major şi poeţii, în loc să se învrăjbească, în loc să se invidieze şi să se elimine unul pe celălalt, să-şi dea mâna sub acelaşi CUVÂNT, ca sub un ACOPERIŞ PENTRU RUGĂ, unde nu încape nici un sentiment reprobabil, nici măcar urma vreunui gând potrivnic.
Iată că premisele acestui proiect major, au fost deja puse de distinsa doamnă Ligya Diaconescu, o neobosită lucrătoare pe tărâmul culturii şi civilizaţiei româneşti care duce ştafeta Poesiei şi Prozei româneşti pe toate continentele. Cum? Foarte simplu: organizând concursuri internaţionale de literatură, strângând între coperţi majore oameni din toate colţurile lumii care vin şi adastă la fântâna răcoritoare a Liricii ori Epicii şi-şi potolesc setea cu frumosul din Cuvântul Etern care înseamnă Iubire de Dumnezeu şi de semeni.
Grupaţi în acest mănunchi înmiresmat, autorii dobândesc nu numai sentimentul puternic că nu sunt singuri, dar şi pe acela că, demersul lor literar nu e zadarnic, într-o lume care refuză deliberat să guste din binefacerile culturii şi artei. Ce le rămâne poeţilor, scriitorilor care s-au nevoit, au mucenicit, fiecare în felul său, decât nădejdea că lasă o urmă a trecerii lor prin constelaţia atât de fascinantă a Lyrei?
Deşi nu se cunosc personal, ei se întâlnesc în oaza intimă a sufletului fiecăruia, în operele lor. Şi unde-l poţi cunoaşte mai bine pe om, decât acasa lui, care e Limba Română, aşa cum spunea marele Nichita Stănescu?
E locul unde nu te poţi ascunde, cu toate măsurile de precauţie. Personalitatea fiecăruia se vădeşte, răzbate, cu setea unui fir de aer curat într-o mină, printre rândurile scoase la iveală.
Ei rezonează unii cu alţii devenind, în felul acesta, fiecare, parte din propria creaţie a celuilalt. E o experienţă unică, fabuloasă. Pe undeva, îşi retrăiesc unul altuia viaţa, clipele, întâmplările, dramele, bucuriile, împlinirile şi eşecurile, precum un actor care împrumută ceva din personalitatea personajului interpretat. Se fac părtaşi. Cu fiecare carte citită, se cunosc între ei, se îmbogăţesc cu o lume, se îmbunătăţesc, se îmbracă în straie de gală şi se sărbătoresc, dăruindu-şi bucurii nespuse, fiecare simţind nevoia, la rândul său, de a dărui şi altora din aceste avuţii spirituale.
Dăruindu-ne lumea lor de cuvinte, averea lor de preţ, strânsă cu minuţie, aurul de suflet, diamantele inimii, aceşti creatori strânşi în Carte, se împărtăşesc din Cuvânt, ca dintr-o uriaşă Pâine spirituală.
Nu trebuie decât să ne deschidem braţele, ochii, inima, urechile, sufletul, adunate precum pâinea cuminecăturii, şi precum ambrozia degustată cu libaţiile de rigoare. Şi apoi, ce folos, dacă ne-am înfrupta singuri din aceste delicii spirituale? Aceste comuniuni elective, aceste afinităţi paronimice aproape – nu se măsoară cu nici o unitate de măsură. Ele se bazează pe unde freatice, care te ating în fibrele cele mai intime. Sunt, de fapt, propria noastră oglindă. Şi vorbind despre ei, mă recunosc pe deplin, vorbesc de fapt, despre mine, pe ocolite, e adevărat, alegându-mi într-o oarecare măsură cuvintele, căci n-aş avea niciodată curaj să mă prezint într-o lumină atât de benefică.
Dincolo de aceste avuţii de cuvinte se află nestematul de suflet. Dar câtă trudă ca să-l scoţi la iveală!
Textele de faţă trebuie citite cu dioptriile inimii, sondate în adâncul de alb al hârtiei cu unica dorinţă de a scoate miezul de frumos şi neprihănire. Ele sunt colocvii în intimitate autor-cititor, având girul sincerităţii. Dacă cineva le vede cu alţi ochi, cu atât mai bine.
Cartea este inegală pentru că şi personajele care o alcătuiesc, respectiv autorii, sunt diferiţi, de la scriitori clasici contemporani, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, premiaţi ai Uniunii Scriitorilor, la debutanţi sau la viitori debutanţi. Şi vârstele lor sunt foarte diferite, de la vârsta gimnazială la deplina maturitate artistică. Criteriul de selecţie însă, nu este aleatoriu.
Ei s-au întâmplat în această Carte cu scopul unic de a uni spiritele într-o cunună de lauri nepieritoare: cununa prieteniei literare. Mucenicia lor literară, a fost săvârşită poate, cu jerte uneori inimaginabile.
Configurarea palimpsestică a destinelor unor autori, nici măcar din acelaşi areal cultural geografic, sperăm să aibă impact în cât mai multe suflete şi să rezoneze, precum clopotul unei biserici atunci când anunţă o zi de sărbătoare a Luminii de suflet.
La naşterea acestei Antologii am fost invitată să-mi exprim câteva gânduri de bunăvoire. Deşi ea se putea susţine prin operele antologaţilor. Dar am socotit că fiecare fărâmă de sticlă din vitraliul comun care filtrează atât de frumos Lumina Poeziei este importantă şi poate sta la loc de cinste în rozeta unei catedrale. A catedralei Limbii române. Sufletul Luminii poate pătrunde prin ea până în intimitatea fiinţei, acolo unde aproapele şi departele se logodesc şi se cunună. Ea stăruie – halo reflexiv în jurul fiecărui nume şi ne conferă privilegiul de a fi, acum şi de-a pururi.
Un mănunchi de iubitori de frumos, legaţi cu noduri semantice de sublimul din ei înşişi, oferă prin această Antologie un dar nesperat: o fărâmă de miez ancestral, incandescent, care poate face lumea mai suportabilă.
Creaţiile cuprinse în această Antologie – sunt păsări albe, gata să-şi ia zborul în azurul nesfârşit.
Să ne bucurăm acum de noi înşine şi de cei dimprejurul nostru! În numele Poeziei! În numele Poeziei, ne purificăm şi ne înnobilăm făptura. Continuarea unui vis nu poate fi decât alt vis mai înalt. Realizarea unui concurs internaţional de Poezie – pentru scriitori din întreaga lume, prin realizarea unor parteneriate cu Ambasade ale ţărilor lor în România după realizarea acestei Antologii, apoi întocmirea unei Antologii a scriitorilor contemporani din întreaga lume, cu sprijinul ataşaţilor culturali ai Ambasadelor străine, iată câteva deziderate ale acestei inimoase doamne care semnează Ligya Diaconescu!
Ea este un veritabil creator de punţi peste graniţe între scriitorii români şi străini pentru realizarea unor proiecte internaţionale mixte. Realizatoarea acestei Antologii doreşte (e un vechi vis al său pentru care nu precupeţeşte nimic!) să fim cunoscuţi în întreaga lume, fiecare ţară care are Ambasadă în România va primi câteva exemplare din Antologie, de asemenea, fiecare consulat extern ca şi Ambasadele României în străinătate, consulatele, Centrele Culturale din întreaga lume, Agenţiile internaţionale de presă, ziarele partenere din întreaga lume. Nici marile biblioteci din lume nu vor fi lipsite de Antologie. Faptul că fiecare creaţie a autorilor va fi şi tradusă în limba engleză este un câştig fără seamăn pentru că va permite accesul virtual al oricărui vorbitor de limbă engleză la conţinutul Antologiei. Porţile lumii Poeziei se deschid larg spre cele patru puncte cardinale.
Un proiect cât se poate de îndrăzneţ, pe măsura viselor oricărui creator.
A te recunoaşte în altul, a-l recunoaşte pe altul în tine, fără a te confunda însă cu alţii, această empatie firească – ne este dată şi prin această Antologie de Poezie.
Naşterea acestui nou Prunc de Lumină este un eveniment benefic care îmbunătăţeşte destinul celor care-l aşteaptă.
O naştere în duh, o naştere spirituală, o sfântă plămadă de inefabil.
Graţie muncii asidue şi jertfelnice a doamnei Ligya Diaconescu cea veşnic îndrăgostită de frumos, care a avut ideea generoasă de a aduna creatori de toate vârstele şi condiţiile din întreaga lume, ne bucurăm astăzi împreună, de această naştere. Să ne bucurăm, aşadar!

CEZARINA ADAMESCU
http://www.agero-stuttgart.de

Psalm de seară

2011-02-20T21:55:00.000+02:00

Te aştept, Iisuse…
A inimii lumini sunt încă aprinse
Te aştept să vii…
Fără Tine nopţile-s aşa pustii!

Te rog stăruitor,
Cu lacrimi de dor
În bunătatea-Ţi multă
Grăbeşte, m-ascultă!

Ai milă
De mâna de ţărână umilă
Căci dorul din mine
Iisus, e la Tine.

Afară bate furtuna…
Pe dragostea mea cade bruma,
Pamântul şi firea
Îmi iau mântuirea…

….

Mă iartă că îndrăznesc să-Ţi cer
Să-Ţi îndrepţi privirea spre mine, din cer..
Eu ştiu că de mine Îţi pasă
Că de aceea-mi zideşti în ceruri o casă.

Te rog, dă-i sufletului meu
Mai mult dor de Tine, Dumnezeu!
Şi mai multă luare aminte
Să nu rămân fără veşminte.

Dor şi lacrimă de mamă

2011-02-18T18:26:00.000+02:00

Când m-ai născut în tristul univers

Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.

Din suflet blând şi din a ta privire,

Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.

Când m-ai adus pe lume, era ger.

Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..

Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,

Dar ochii mei vedeau nedesluşit.

Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare

Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.

Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”

Ei te-au văzut la capul meu plângând…

Veni o zi… pornit-ai pe-altă cale…

Şi lacrimi reci s-au prefăcut petale.

Azi sufletu-mi zăreşte deseori

Frumosu-ţi chip ce plânge printre flori.

Icoană-mi e a ta fotografie.

Frumoasă eşti de parcă ai fi vie!....

Departe-mi eşti… acolo-n ceruri sus

Mă iartă-acum!...dar dorul m-a răpus…

Tot dorul meu îl plâng în sfânt catren…

E ziua mea şi-ţi cânt ca un refren:

„Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu!”

Bucură-te MAMĂ ce nu m-ai lăsat la greu!

Bucură-te, păzitoarea mea, mereu grijulie!

Bucură-te, că ai aprins lumina în a mea făclie!

Bucură-te, că lacrimile-ţi din năframă

m-au făcut ceea ce sunt azi, MAMĂ!

( 21 Noiembrie 1974, Mama, păşea peste pragul Bisericii Biruitoare...iar eu, împlineam un anişor)
Autor Sorin M.

Credinţa mişcă munţii

2011-01-30T22:34:00.001+02:00

Apăsat de incertitudini
şterg de praf
lampa lui Aladin
subconştientul
în adâncul nefericirii
e de-ajuns
să-i redau lumina
ţâşneşte din el
un duh binevoitor
gata să mă slujească

nu-mi cere decât
să cred

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Acrostih - Pluguşor

2011-01-02T00:23:00.001+02:00

Pentru anul nou sosit:
La mulţi ani cu sănătate!
Uşa fie-vă deschisă
Gândului plin de iubire!
Unde-au fost dureri ascunse
Şi-ncercări, şi nerăbdare,
O îmbrăţişare las -
Rodul prieteniei noastre!

Sunt acasă ... acolo unde eşti Tu

2010-12-27T23:23:00.001+02:00

Însingurarea
se rostogolea
în rânduri

acum
în palmele Tale
îmi aştern gândurile

Te iubesc
şi pot să descopăr
pe ramuri Cuvântul

pentru prima oară
privesc altfel acasa
numai Tars-ul meu
rămâne în urmă

trimite-mă în Ninive!

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Rugă

2010-12-16T21:39:00.003+02:00

Doamne,
un clopot îmi bate
în suflet,
ascultă colindul
desferecă-mi poarta,
cumpăna vremii, o înclină,
prin vămi de dor
să ning
cu lacrimi veşminte.

Răvaş - unui prieten

2010-12-14T00:13:00.002+02:00

Ia treziţi fraţi şi surori

2010-12-12T21:36:00.005+02:00

Ia treziţi fraţi şi surori

Şi-ascultaţi pe urători

Veniţi de departe

Să vă facă parte

Darului de sus

Pruncului Iisus.

Hai, treziţi să prăznuim

Şi cununi să împletim,

Cu răbdare şi iertare

Pentru dragostea Lui mare!

Iată, Maica bate-n poartă

Singură nu-i niciodată

Are-n braţe Pruncul drag

Ieşi! Întâmpin-o în prag!

Fă-ţi din casă, ieslea plină

De a cerului lumină.

Iar al inimii suspin

Fie darul tău divin!

Ia sculaţi surori şi fraţi

Şi colindul ne-ascultaţi

Căci cuvântul nu-i de-ajuns

Dacă-n inimi n-a pătrus.

Iată, Maica vă aşteaptă!

Ochii ei spre voi îndreaptă...

Dorul ei e dor nespus,

Dor, din dorul lui Iisus.

Hai cu-ntreaga ta fiinţă

Să-L primeşti plin de credinţă!

Părtaşi la-acelaşi dor să fim

Până-n veci de veci, amin!

Resimţind acut vremelnicia

2010-12-10T00:05:00.001+02:00

se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii

octombrie
(decembrie )
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.

( poem din concursul "Toamna" pe cenaclul online interactiv " Lira 21 ")

Atat de aproape esti Iisuse!

2010-12-05T14:11:00.001+02:00

Îţi mulţumesc pentru iubire…

când nimeni nu-mi bătea în poartă

Tu mi-ai adus în suflet pace,

uitând păcatu-n Marea Moartă.

Prin neguri m-ai purtat pe umeri

când firea veche, prea nătângă,

cerca din nou să mai dezbine

nădejdi de aripi să îmi frângă.

Pe frunte Tu mi-ai pus sărutul

pecete cu lumini din stele...

Cum aş putea să nu te-ntâmpin

cu dor, în pragul casei mele?

Trec anii! Iată iarna vine

prin viscol spulber frunze moarte…

Tu eşti din nou atât de-aproape

dar eu mă simt încă departe!

Iubirea mea dintâi

2010-12-02T23:11:00.001+02:00

ciupesc strunele
cu degete de jar
o gamă de sentimente
învolburează gândurile

mă strecor printre cuvinte
miruite cu dragoste
izvoare nesecate
în noaptea însetării

pentru o clipă închid ochii
îi redeschid grei de cer
acelaşi psalm îmi cântă
în privire

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Şoaptele din privirea mamei

2010-11-23T23:41:00.001+02:00

privirii în gol
i-ai vorbit prin tăcere
cu inima rănită
mi-ai vegheat pleoapele
să se închidă
fără umbra lacrimei

m-ai legănat
între cer şi pământ
ai luminat cărările
întinderii de mână
în zile de primăvară
lipsite de mărţişor şi ghiocei
pentru tine

chip senin
gravat pe fotografie
icoană sfântă
picătură de nădejde
într-un ocean de nelinişti
aripi îmi dai

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Născut învingător

2010-11-22T23:17:00.001+02:00

23 nov.

la braţ cu timpul
am pornit la drum
într-o zi
de noiembrie
răsfăţat al sorţii
nu sunt
să fiu altfel
am renunţat
rătăcesc agale
pe cărările inimii
umbrele anilor
mă însoţesc
şi zâmbetul
din privirea mamei
de dincolo de stele

dau buzz vieţii
îmi place să trăiesc
online

O seară mai săracă în cuvinte

2010-11-19T00:50:00.000+02:00

N-am cuvinte
în faţa morţii
sunt fir de iarbă
trestie frântă-n vânt.

Se-nalţă spre Soare
suflet alb...
adieri de clopote
în urmă
inimă cuibărită-n dor.

Ninge tot mai alb
şi mai des
viscol straniu
cu fulgi grei
dinspre pământ...

Mă întreb
cu îndoială
dojenit de gânduri

Doamne,
departe-i dimineaţa
când voi ninge-n sus?

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Gânduri amare - lui Adrian Păunescu...la revedere, maestre!

2010-11-06T23:09:00.000+02:00

Altfel vorbim despre poeţi
când nu mai sunt printre noi
gândurile sunt fragmentate
cuvintele confuze
repetate în plâns de chitară
cu palmele mângâiem amintiri
mai vii ca nicicând

din albastru se prelinge
ultimul vers
cordial

Tatălui meu

2010-11-06T01:17:00.001+02:00

Un nou şi rece anotimp s-aşterne printre noi,

Şi rând pe rând cădem uscaţi, ca frunzele, de dor.

Am fost şi tineri şi frumoşi… adesea chiar eroi,

Dar iarna vieţii a sosit…şi triste toate mor…

E-aşa de greu adeseori , ca dup-o viaţă-ntreagă

Să ne vedem, înduioşaţi, pălind iubirea noastră

Să ne mirăm că inima nu vrea să înţeleagă,

De ce privim înceţoşaţi mai des de la fereastră.

Deşi nu poţi, ai vrea s-alergi ca pruncii prin ogradă

Dar ţi-este frig şi ai mai vrea deasupra înc-o haină

Apoi, când obosit trudeşti, picioarele se-noadă…

Te odihneşti puţin sub nuc şi lăcrimezi în taină.

Mai faci un pas, te mai opreşti, mai spui în gând o rugă...

Privind petalele de flori şi frunzele ce mor.

Pe ploape două lacrimi ai ce nu mai vor să fugă

Şi-ţi umplu-al sufletului gol de-al primăverii dor.

Ah! Vine, vine iarna!…Departe mă credeam de ea

Acum i-ascult suflarea cum bate-ncet la uşa mea…

Să mă trezesc în zori cu inima înaripată

2010-11-02T20:46:00.004+02:00

Pe file de jurnal,

stele căzătoare.

Nevindecate răni

umbresc prezentul,

miresmele îmbrăţişării -

tăcere şi vis.

Gândurile mele

te strâng la piept

de zeci de mii de ori

cu inima dogoare.

Plutim prin viaţă,

iar tu

liniştitor şopteşti:

"Spre Nunta de Lumină

e doar un zbor.

În dragoste nu-i teamă."

Cuvântul tău

este potirul

din care mă adap

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Haiku

2010-10-31T20:35:00.002+02:00

negură deasă -

în năvoadele de griji

un prizonier

Împânzesc cerul cu vise

2010-10-28T00:10:00.002+03:00

lângă zidul plângerii

depăn amintiri
mai cos un petec
la haina vieţii
aştept să renasc
dragostea
din mugurii aripilor
ascunse în mine

noaptea mă inundă cu stele
dimineaţa cu rouă
parfumul copilăriei
mă îmbată

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Dialog în adâncul tăcerii

2010-10-20T23:36:00.003+03:00

mă ascund de mine

neputincios

vorbind singur

ca Shakespeare

viaţa

moartea

a fi sau a nu fi

mă bântuie

vise strivite

sub atâtea tăceri

mi-e teamă

să deschid braţele

cad în plânsul de taină

mă născusem cu aripi

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

"Eu" şi "eu"

2010-10-11T22:15:00.003+03:00

Azi, în tăcere,

am făcut o călătorie
lungă, în cădere…
până în adâncul inimii…
Am mers pe cărări de iubire
şi apoi,
m-am coborât în adâncul
care încă mai ascunde multe mistere…
unul mai mare ca altul…
M-am coborât
să-L caut pe Dumnezeu.
M-am cutremurat
văzând
tronând
un alt „eu”
în loc de Dumnezeu.
Simţeam că totul se destramă…
Eu, în faţa unui alt „eu”?
Ochii mei tremurau
căutând în străfunduri
o dâră de sânge:
Cine-I rănitul?
E poate, Preaiubitul?!
Oare plânge?!...

Păşesc greoi...
picioarele îmi sunt ca de plumb,
şi grele, şi moi...
Deodată,
în faţa unei uşi mă trezesc...
În faţa uneia-ncuiată...
Nimica nu zăresc...
Necăjit,
mă aşez în prag,
dezamăgit,
cu nouri în privire
întrebându-mă:
,,Oare cine făcuse
acele cărări de iubire?”

Aştept în prag,
cu gândurile-mi duse...
poate cineva îmi va deshide.
Plâng...
Mi-e teamă să bat...
Mi-e teamă
să nu-mi deschidă un alt „eu”!
Dar deodat’
aud o chemare,
ca un susur dulce,
ca o adiere:
-Hei, tu,
cel care stai acolo şi aştepţi,
uşa-i deschisă!
-O! E El, Preaiubitul…!
Iartă-mă, Doamne!
Pe umerii mei apasă
o întreagă povară
de păcate...
Mi-e inima amară...
şi grea...fă-mi-o uşoară!

Iată-mă singur înaintea Ta
în liniştea dulce a serii.
Iartă-mă, Doamne,
că mult am vorbit
şi puţin am împlinit;
Iartă-mă, Doamne,
pentru vorbele goale
lipsite de rod!...

Preaiubitul meu
m-a strâns prieteneşte de mână,
cu mâna-I sfântă şi moale,
zicându-mi:
-Eşti trup din Trupul meu
Zidire vie a templului lui Dumnezeu!
-Dar, Doamne,
am văzut tronând un “eu”?
-Nu-ţi fie teamă de nimic,
spuse Dumnezeu…
Spune ,,da”!
Fiul Meu,
atât aştept...
Am spus “DA”
Şi m-am trezit
Cu fericirea-n piept,
fără ,,eul” meu,
doar cu ,,Eul” lui Dumnezeu…

Îţi mulţumesc, Doamne,
pentru această călătorie,
pentru această visare!...
Îţi mulţumesc că eşti
şi-n visul meu...
Că eşti cu mine mereu...
Preaiubit Dumnezeu
Fii fericitul meu ,,Eu”!

Cu tâmpla pe umărul nopţii

2010-10-08T00:03:00.001+03:00

E noapte târziu

ramuri de nori cenuşii

leagănă luna

***

bolta-mi veghează

ceasul singurătăţii

timpul miruindu-l

***

îngerii zboară

cu praf de stele pictând

Calea Lactee

***

îmi reazăm tâmpla

pe bucata mea de cer

între două inimi

***

pe-al viselor pod

din nou aştept să îmi spui

noapte bună mamă

Unele dintre ele sunt lucrate in atelierul literar "Lira21"

Aproape Haiku

2010-10-04T00:36:00.002+03:00

Valsul frunzelor
pe cărări neumblate
un arici singur

***

Salon de spital -
pe marginea ferestrei
cade o frunză

***

Cărări ruginii -
în alunul plin de rod
o veveriţă

***

Noapte geroasă -
în coşul de nuiele
pisoi somnoroşi

***

Munte de ţurţuri -
printre valuri de lavă
jocuri de umbre

***
Şoaptă de înger
mână umbrar ochilor
fluturi în priviri

***

mâna întinsă -
în pironul din cruce
nesfârşitul cer

***

Lacrimă ninsă
Sărut pe buze de jar
Iubire trează

***

Teascul de struguri

cu mireasma vinului -

îmbată vântul

***

În leagănul gol
frunze îmbrăţişate -
viaţă trecută

***

O turtă dulce -
în casa ţărănească
nepotul râde

***

În câmpul de flori
curcubeul în rouă
joacă de fluturi

***

Râu învolburat-
la căsuţa din chirpici
un bătrân singur

***

Noapte de vară-
printre frunze de salcâm
boabe de rouă

***

gard despărţitor
lebădă printre nuferi
lacrimi pe aripi

***
în amurgul trist
cerul scăldat în nuferi –
singur salcâmul

***
gaură în gard
priviri iscoditoare -
motiv de bârfă

***

Sub vălul ploii
o spadă ruginită
seduce-un fulger

Unele dintre ele sunt lucrate in atelierul literar "Lira21"

Urmele iubirii

2010-09-20T17:31:00.002+03:00

Pe deal
cernită de timp
adânc îngropată
în frunzişul veşted
stingheră
cu un braţ aproape frânt
o cruce
re-nvie amintiri
cântându-şi dorul
acompaniată de greierii
ascunşi în iarbă
în umbra ei
cioburi de cer
oglindesc urmele iubirii

Ghemuit în semnul nopţii

2010-08-28T12:19:00.002+03:00

Înaripat gândul
mă poartă în trecut
conspirativ
neputinţa din nopţile albe
îmi face semn
închid ochii
să văd cine-mi răspunde
zâmbesc

stau ghemuit
lângă copilul din mine
sorbind din cupa plină
nectarul celest
al iubirii

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

"Des amăgit"

2010-08-27T22:00:00.002+03:00

în amurgul pustiu
zilele se scurg monoton
gândurile pasagere
îmi fură somnul

privesc depărtarea
simt roua pe obraz
aş vrea sa evadez
să întind mâinile şi să zbor
visez cu ochii deschişi

pleoapa nopţii rece se lasă
hoinăresc
prin atâtea vise zămislite
în propriul atelier expresiv

încuiate într-un sertar
zeci de ciorne vorbesc despre iubiri
imagini vii ale trecutului
o muză
apare când mă aştept mai puţin
strecurând speranţe
nu am curaj să o ascult
am fost prea des
amăgit

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

La ceas de vecernie

2010-08-26T22:10:00.005+03:00

Ne-am întâlnit la cruce,
loc tainic al tăcerii,
auzisem o chemare
venită din adâncuri,
un susur de izvor
ca o mireasmă de primăvară,
privirea caldă
ochii trişti,
mâinile şi picioarele
străpunse de cuie
îl ţineau răstignit
între cer şi pământ.

Chinuit de durere
a privit spre mine,
era la ceas de vecernie,
uimit de atâta iubire
privindu-L am înţeles:
nu crucea Îl ucidea
ci păcatele mele!

Vis, o vacanţă de vis!!!

2010-08-16T22:49:00.002+03:00

Un menestrel
rătăcit
în jardinieră
supraveghează cu atenţie
spectacolul
de lumină
pământul se scaldă
în apele lunii
fereastra oglindeşte
un chip din cer
printre muşcate
lucesc melancolii
m-am trezit în zori
înconjurat de taine
flămand de iubire
pe malul unui lac
aţipisem în hamacul
legat de vise

Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Amintiri...

2010-07-30T23:23:00.005+03:00

Mariana a scris aici
un Pa - Proză arhiscurtă

"Iau din căuşul palmelor înserării doi stropi de lumină argintie. Înmoi peniţa inimii mai sus de tocul de amintiri şi supun la jertfă roşul hârtiei. Prima literă se desprinde ca un fulg rătăcind ca un vals pe poteci neumblate. Nori de cuvinte poartă ghirlande de curcubee transformând înserarea în vis cu ochii deschişi. Călimara nopţii de iarnă îşi picură neîncetat cerneala albă peste condeiul ce face din trecut prezent, aducându-te mai aproape cu fiecare cuvânt, cu fiecare punct de suspensie, pe tine cel ce îmi pari atât de aproape, şi atât de departe..."

Mi-am agăţat gândurile în amintirile tale Mariana şi le-am remodelat într-un vers alb, nu ştiu cât de reuşite sunt, astept sa-mi spui tu

Amintiri

la ceasul înserării
din căuşul palmelor
iau doi stropi
de lumină argintie
peniţa inimii
o înmoi
în tocul de amintiri
supunând la jertfă
roşul iubirii

literele se desprind
ca un fulg rătăcind
ca un vals
pe poteci neumblate

nori de cuvinte
poartă ghirlande
de curcubee
transformând înserarea
în vis
cu ochii deschişi

călimara
nopţii de iarnă
picură neîncetat
cerneala albă
a condorii
peste condeiul
ce transformă
trecutul în prezent
aducându-te mai aproape
cu fiecare cuvânt
cu fiecare punct de suspensie
pe tine
cel ce îmi pari atât de aproape
şi atât de departe...

Muzica veşniciei

2010-07-29T22:25:00.003+03:00

dimineaţa
deschid fereastra
din odaia sufletului
şterg praful uitării
cuibărit în inimă
rătăcită
privirea se scaldă
în roua de azi noapte
căutând cufere ascunse
taine răsfirate
printre cuvinte
nerostite...

sorb în tăcere
poezia sunetelor
de pe buzele cerului
preţuind timpul
în nădejdea învierii
fredonez
muzica veşniciei

Lucrata in atelierul literar http://www.lira21.ro

O, dorule dor...

2010-07-20T23:42:00.006+03:00

Mai întâi a fost eseul scris de Adriana :

"Am invatat ca trebuie sa-mi smeresc Dorul. Nu am invatat cum... E cel mai greu lucru care trebuie sa il fac...pentru ca il gasesc in fiecare cantare, in fiecare chip drag mai apropiat sau mai indepartat, in Cuvant, in rugaciune, in Cer... Ma trezeste dimineata si ma alina seara... Il port cu mine necontenit... Uneori, as vrea sa il las... as vrea sa il las... Ma gandesc ca mi-ar fi mai usor. Ma gandesc ca nu as mai simtii durerea. Dar probabil ca nu as mai simtii nici dulceata lui care cheama... As putea sa nu mai il caut in fiecare cantare, sa il ocolesc dimineata si sa nu il las sa ma aline seara la culcare... As putea... As putea? Nu as putea sa fac nimic din toate astea... As putea sa il controlez? Sa-l cert - as vrea. Sa se linisteasca - as vrea. Sa se cumpateasca... Sa nu o ia inaintea mea... caci nu ma pot tine niciodata dupa el... Intotdeauna, raman in urma lui. Intotdeauna castiga. Cum as putea sa-l inving? L-am rugat sa ii dau in schimb lacrimi - numai sa ma astepte macar o data... Dar nu a fost multumit. Mi-am dat seama ca nu ma pot intelege cu el. S-a lipit de inima mea dar, nu vrea sa ma asculte. Nu vrea sa-mi dea socoteala pentru ca imi lasa in suflet atata durere si numai putina dulceata... O, dorule dor, poate o sa vina ziua cand ne vom intalnii fata in fata si o sa imi dai socoteala..."

apoi s-au născut versurile... se pare că gândim la fel. O, de câte ori nu am spus şi eu ca tine , Adriana, "O, dorule dor..."

O, dorule dor...

Am învăţat că trebuie
să-mi smeresc dorul.
Nu am învăţat însă cum!...

Orice cântare mi-l şopteşte,
chipurile celor dragi,
apropiaţi sau mai îndepărtaţi,
îl oglingdeşte.
Cuvântul şi rugăciunea
mi-l arată în cer.
El mă trezeşte dimineaţa,
mă alintă seara...
Îl port cu mine necontenit.

Uneori, greaua aşteptare
mă-ndeamă să-l las,
poate-mi va fi mai uşor,
poate nu aş mai simţi durerea,
dar nu aş mai simţi nici dulceaţa
din chemările lui.

Aş putea să nu-l mai caut
în fiecare cântare.
În zorii dimineţii
aş putea să-l ocolesc,
iar seara, la culcare
să nu-l mai las să mă alinte,
dar, oare , aş putea?...
Nu, nu aş putea
din toate acestea
nimic să fac!

Aş vrea să-l controlez,
să-l cert să se liniştească,
să se cuminţească,
să nu o ia înaintea mea..
Nu mă pot ţine de el,
întotdeauna rămâm în urmă,
el câştigă mereu.
Cum aş putea să-l înving?...

L-am rugat
să-i dau lacrimi,
măcar odată,
în schimbul aşteptării,
dar nu a fost mulţumit.
Atunci am simţit
că nu mă pot înţelege cu el,
s-a lipit de inima mea,
dar nu vrea să mă asculte
nu vrea să-mi dea socoteală
de ce este atâta durere
şi atât de puţină dulceaţă?...

O, dorule dor,
poate o să vină şi ziua
când ne vom întâlni
faţă către faţă
şi o să-mi dai scocoteală...

Sorin M. şi Adriana C.

Tăcerea din cuvinte

2010-07-18T23:26:00.003+03:00

ce pot să-mi facă
nişte oameni
cu inima-mpărţită

inima mea
e un fruct copt
cu fiecare toamnă
cuvintele cu pumnii strânşi
nu-mi mai zămislesc durere
pacea se coboară lin
cu doruri călătoare
modelând fiinţa
născută din dragostea Olarului
frământată cu lacrimi
din care înfloresc nuferi
tăcerea din cuvinte
timp de meditare
îmi dă aripi
trupului de lut
credinţă şi nădejde
în zbor spre veşnicie

prietene
când taci
negăsind cuvinte potrivite
te iubesc şi mai mult

Iubind fara masura

2010-07-10T00:31:00.002+03:00

să nu-mi laşi anii inimii
să meargă în derivă
cerşind un refugiu de-o clipă
copilului inocent
pierdut sub poala mamei

învaţă-mi gândul să zboare
tainic deasupra încercărilor
iubind fără măsură

voi pleca liniştit
spre a mă reîntâlni
cu mine iubire

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

-25%

2010-07-10T00:26:00.002+03:00

ieri
cautam printre amintiri
o brăţară
cu pandativ
inimă
printre
moşteniri din părinţi

voiam
sa o topesc
în 25 de arginţi...

argintul nou îl va cântări
un alt Iuda
vândut
atunci să-l am la îndemână

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

Rugă pentru vers

2010-07-10T00:19:00.003+03:00

mă cuprinde frigul,
iarna-i timpurie,
pleoapa-mi este grea
dorul
licăreşte-n ochi
născând vers firav
in harul de a scrie!

noaptea târziu
sădeşte în inima mea
cuvântul Tău!

crucea mă apasă
lacrima-i amară
doamne
am rămas în urmă...
Ia-mă Tu de mână!

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

Sărutul mângâierii

2010-06-06T00:46:00.003+03:00

Iubirea ostenită
Plângea sub un cais...
O inimă smerită
Privindu-i părul nins
Sărutu-i i-a atins
O lacrimă ivită.

Tăcerea le aşterne
Covor de stele rupt
Din zările eterne
Deasupra…dedesubt…
Şi mângâind tăcut
Ea ţese noi poeme.

Dor...

2010-05-21T23:40:00.004+03:00

( 21 Mai 2010 - Neputând trece cu vederea că pe mama o chema Elena...)

La cruce ta, de mult plecată mamă,

Alerg plângând când dorul tău mă cheamă,

să-ţi simit mângâierea în vântul ce adie,

să pun o floare, două, pe-nţelenita glie.

În lumea asta mamă, cu cine să mă asamăn?

Când tu te-ai dus, eu nu vedeam mai mult de leagăn,

Şi greu mi-a fost în lumea asta mare

lipsit de sfânta şi calda ta îmbărbătare.

Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară

şi-ţi cer să-mi dai putere, a nu ştiu câta oară!

Să-mi umpli noaptea vieţii, cu zeci de mi de stele,

obrazul, să mi-l stergi cu mâna, de lacrimile-mi grele

......

Doamne, iartă-mi dorurile mele,

dar mi-e gândul tot la ele...

plâng, că ani-s tot mai grei,

fără mama între ei....

(Sorin M.)

Parfum de veşnicie

2010-05-15T23:56:00.000+03:00

Învăluit de mister

Şi cu ochii visători,

L-am zărit venind din cer

Înspre revărsat de zori.

Îşi lăsase ceata lui

Undeva în Paradis...

Mă-ndemna spre cer să sui

Pe-ale lui aripi de vis.

Parfum de Veşnicie

Răspândea în al lui zbor,

Şi cânt de bucurie

Peste sufletu-mi de dor.

Chemat de rugăciune

Pe albastrele poteci,

s-a coborât la mine

zicându-mi: „În veci de veci!”...

„Slăvit să fie Domnul!”

Şoptit-a al meu plâns...

Ce greu răspunde omul!...

Ce repede-ai răspuns!

O, drag înger păzitor,

Venit din depărtare

Mulţumesc de ajutor,

De-această dulce stare!

(Sorin M.)

Rouă de vis

2010-05-14T22:19:00.007+03:00

Doamne, aşa aş vrea să zbor spre un alt tărâm,
Dar, vai, nu mă pot să mă înalţ de pe caldarâm.
Aripile îmi sunt încărcate de rouă,
Iar cerul îşi picură iar plânsul …şi plouă…

Visez iar că zbor şi îi cânt dorului şoptit…
Credinţa şi nădejdea în mine-au-nmugurit…
Inima îmi bate din ce în ce mai tare,
Dar mă trezesc oftând din clipa de visare.

Împrejur miroase a flori de levănţică…
Credinţa din mine, deşi e încă mică,
Învinge orice teamă, orice neputinţă,
Cu roua pe aripi spre cer ea mă înalţă.

Dacă aş fi ştiut…

2010-05-14T00:06:00.000+03:00

Dacă aş fi ştiut…
Copil fiind, îmi doream aripi
să zbor, să uit amarul
de lacrimi şi tristeţi...

În cuvinte îmi creştea
un freamăt ascuns de nesiguranţă…
Aripile copilăriei nu se deschideau!

În singurătatea serii îmi răcoream
privirea în limpezimea cerului...

Dacă aş fi ştiut că dincolo de el
cresc aripile mele!...

( Sorin M.)

Eu nu-s poet!...

2010-05-05T21:35:00.004+03:00

Eu nu-s poet!...

Poezia videcă răni,
poezia este cenuşa
unor trăiri cereşti,
este pod de flori
peste inimi izvoare...

Eu nu-s poet!...

Poezia este o autobiografie,
poezia este oglindire
a sufletului în vers,
este ecoul inimii
şi al cuvintelor ce ard...

Eu nu-s poet!...

Poezia este teascul gândurilor,
poezia este veşmântul silabelor
transformate-n curcubee,
este mustul vieţii,
este însăşi viaţa....

De ce nu sunt?!...

Pun apă multă în cerneală,
mă ruşinez de mine însumi
făcând durerea să rimeze...
Poetul tace-n poezie...
El vorbeşte printre rânduri!

Caut un Om

2010-04-21T21:37:00.004+03:00

Rătăcesc pe străzi,
cu ochii umezi,
căutând un Om
ce m-a-nvăţat iubirea
să o dăruiesc
înainte s-o primesc...

El mi-ai dat apă
când eram însetat
şi hrană mi-ai dat
când eram înfometat,
şi aripi să zbor
când eram căzut...
Mi-a dat tot ce-a avut.

Mi-e teamă că L-am rănit
sau chiar dezamăgit
cerându-I atât de multe
de la care se aştepta atât de multe...

Luminate de raza lunii
două umbre mă-nsoţesc la pas,
merg ţinându-se de mână....
eu trist, cu chipul plâns
şi El, atent, sensibil, grijuliu.

Regăsirea din zorii Învierii

2010-04-06T23:07:00.005+03:00

Duminică,
în zorii dimineţii
pe Dealul Căpăţânii
prin iarba grădinii
păşea Domnul vieţii...

Deodată,
cu glas frământat
şi inima zdrobită,
o mironosiţă iubită
spre El a strigat:
„De ce mi l-ai luat?!”..

Un glas,
ca o adiere de vânt
îi curmă cuvântul:
„Da, gol e mormântul…
Priveşte: Eu sunt!”

Recunoscându-L
Maria a tresărit...
-Ah, Domnul meu iubit!
Şi plânse apoi cu mir, încet,
pe rana Lui din piept...

Vinerea pătimirii

2010-04-02T00:25:00.001+03:00

E Vinerea Pătimirii,
Altarul e în doliu adânc,
Iar Crucea răstignirii
E plină de flori triste.

Prohodul se cântă-n tropare,
Şi clopotul sună ecouri line
Chemând la-nchinare
Pe cei ce încă mai dorm.

Iadul şi-avântă cu îndârjire,
În ziua aceasta,
Întreaga-i oştire
De gânduri şi fapte mârşave.

Din înălţimii necuprinse,
Priveşte îndureratul Părinte
La candela inimilor stinse,
Ce nu s-au aprins
Nici măcar acum.

Răstignitul ne-aşteaptă
Şi-n cel din urmă ceas
Cu fruntea ridicată
Zicând: „Tată îi iartă!”

A iadului putere
Se stinge încet, încet...
Moartea a fost învinsă!
Printre lacrimi de durere
Se vorbeşte de-o Înviere...

Amintiri şi iubiri

2010-03-15T00:14:00.004+02:00

În amurg

vise curg

din lumină

peste tină,

ca un dar

plin de har,

de iertare

şi-ndurare...

Peste gânduri,

rânduri, rânduri,

trec furtuni

si zile, luni

trec în zbor

ca un nor,

ne-mpliniri

şi amăgiri

ce rănesc,

nu liniştesc

amintri

şi iubiri...

Peste umăr

fără număr

anii s-au nins

şi s-au întins

printre spini

spre lumini

care cheamă

dor de mamă

dor umil

de copil...

ce tresare

ca o floare,

ca o lacrimă târzie

ca un vers de poezie…

Din pridvor,

plin de dor,

înspre seară

paşi coboară,

vers de-alin

cald suspin…

Te zăresc,

Te doresc…

Vers de nuntă

doru-mi cântă!

ANTOLOGIE de poezie - 55 poeţi contemporani ( pagini alese )

2010-03-05T21:42:00.005+02:00

Zilele trecute am avut o mare bucurie: primirea acestei antologii în care au fost acceptate şi câteva dintre poeziile mele postate pe acest blog

MULŢUMESC, VALENTINA BECART!!!

Aici găsiţi o recenzie excepţională a Antologiei de mai sus, semnată de Cezarina Adamescu

P.S. Mulţumesc Mariana, de "Psalmul de dor" pus în inima mea. Cu tine alături am făcut ucenicia într-ale poeziei, tu mi-ai dar curajul şi puterea de a merge mai departe. Sunt bucuros să te regăsesc şi pe tine în paginile acestei antologi.

Psalm

2010-02-20T22:38:00.005+02:00

Îndepărtează-mă,
Dumezeule,
de ceea ce doresc
şi nu-mi e de folos

şi asemeni Sfântului
cel învăţat
cu ţepuşul lăsat,
arată-mi ispta
ce încă mai are putere
să mă ţină departe de Tine.

Mai aproape de Tine,
mai lângă Tine vreau
îndepărtează-mi vorbele
născute doar pe buze
şi dă-i glas inimii.

Doar ea nu poate să mintă....

Tremurul curat al dragostei

2010-02-18T23:48:00.004+02:00

Mariana, draga mea surioară în Hristos, nu pot să nu-ţi fiu recunoscător pentru scumpa şi minunata poezie " Un tremur de iubire", de aici ce m-a cuprins şi pe mine, făcându-mă să continui gândurile tale şi să-mi spun tremurul curat al dargostei:

Acelaşi tremur l-am simţit şi-n mine cu uimire
Adus de visele şi dorurile mele călătoare,
Când mă simţeam singur, singurel sub soare
Tânjind, sub arşiţa ispitei, un picur de iubire.

Acelaşi tremur, ca în faţa primei litere din alfabet,
Ce-mi presăra rouă de lacrimi în calea privirii…
Acelaiş tremur, mă străduiesc să fiu consecvent,
Să nu ştirbesc cu mersu-mi, cuvântul Iubirii!

Acelaşi tremur… îl simt şi acum, în acest vers,
Când fiecare gând mi se deschide ca o floare…
Am scris cu inima, căci altfel l-aş fi şters
Ea mi-a şoptit… ea, din dragostea-i cea mare.

În faţa acestui tremur, sufletu-mi e liniştit,
Căci mi-am ţinut cuvântul pe care l-am jurat.
Nu am urât pe nimeni, am iubit neîmpărţit,
Atras spre fiecare de acelaşi sentiment curat.

Nu am vrut să dau la nimeni un alt nume…
De un singur lucru, însă, îmi pare atât de rău!
Sunt fraţii mei aceia ce s-au întors în lume.
A înflorit cireşul!…dar ei nu-l văd din hău!

Domnul meu cel bun, Te rog toarnă peste ură
Tremurul curat al dragostei dintâia oară,
Să-l simţim cum ne inundă, picătură cu picătură
Ca mai apoi, pe strada noastră, soarele iar să răsară!

Să stăm din nou îmbrăţişaţi sub cireşul înflorit,
Să nu mai fie garduri, nici ură, nici dezbinare
Să fim cu toţii una, urmând Părintelui iubit
Şi-aşa să stăm pe Veci acoperiţi de floare.

Sunt vinovat

2010-02-14T22:59:00.008+02:00

Vinovat de neveghere, vinovat de necuvânt,
vinovat de neiubire, vinovat de necântare,
vinovat de nelumină, vinovat de nelucrare....

Da, eu sunt vinovat, de toate!

Dumnezeu mi-a bătut la uşă,
cu exemplul jertfei sale.
Eu I-am deschis doar o parte a inimii
şi Cuvântul a pătruns doar acolo.
Strigă în adâncul fiinţei mele
când cereşti binecuvântări, trec pe alătrui.

Iar pentru toate-aceste sunt de vină
Eu - cel de neiubire purtător!
Eu - cel prea lesne-ncrezător,
Eu - sunt vinovat faţă de Dumnezeu,
Eu – sunt vinovat faţă de aproapele.

Eu, sunt vinovat,
sunt cel mai vinovat!

O nouă variantă prelucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

VEGHERE

Vom înţelege
menirea noastă în lume
de-a răstigni
firea pământeană?
Nu ne vom mai prăbuşi
în abisuri,
la orice ispită?

Vom fi statornici,
când nu ne vom mai simti
plini de merite.
Atunci,
vom veghea
şi mai mult!

Un poem, un singur vers...

2010-01-29T23:22:00.005+02:00

Fericirea
Ea are un singur nume: Iisus Hristos

Ninsoare
Lacrima cerului prefăcută-n praf de stele.

Anul Nou
Spre noi începuturi, el, inima ne-o poartă.

Dor
Să fiu o crengă verde în pomul vieţii.

Lacrima
Roua iubirii din ceasul îngenunchierii.

Rugaciunea
Copacul în care mă sui să-l văd pe Iisus.

Iubirea
Minunat dar din dar, ce schimbă axa vieţii.

Copilul din noi:
Ascuns în sufletul meu, îl caut cu lacrimi.

Copilul din noi:
Leagănul tinereţii fără bătrâneţe
În zori el este primul ce ne dă bineţe.

Copilul din noi:
El visele-mi umple de parfum şi culoare.

Copilul din noi:
Rătăcitor prin anotimpul iubirilor

Copilul din noi:
Este scânteia de cer şi dor din privire

Am mai scris şi...
- Fărâmituri de versuri
-Ecouri de iubire într-un vers
-Frânturi de gând şi de vers
-Poeme cu un vers
-Atâta ecou, într-un singur vers!!!
-Un singur vers, dar atâta ecou!!!
- Din nou poeme intr-un vers
- 10 poeme intr-un vers

Lacrima născută din vis

2010-01-25T23:14:00.003+02:00

Prin deşertul de vise pierdute,
plângând, rătăceam uneori,
căzut sub povara dorului ce doare,
tânjind după un cer albastru
după o rază de soare...

Prin deşertul de vise pierdute
caut ecoul iubirii trăite
si lacrima născută din vis
se preschimbă-n uitare
născând o nouă lacrimă, un nou vis…

Prin deşertul de vise pierdute
căutând iubirea adevărată
am regăsit vechea scânteie
şi am renăscut precum pasărea phonix
renaşte din propria-i cenuşă…

Dor de-un Prieten

2010-01-05T22:48:00.002+02:00

Prietene, de ce eşti trist

şi plângi cu lacrime şiroaie?...

De ce surâsul ţi s-a stins,

Şi ce durere te-a cuprins,

De stai afară-n frig şi-n ploaie?...

Aştept un om, un prieten bun

Să mă strângă la-al său piept,

Să mă-ntrebe ce mă doare,

Vieţii să-i mai dea culoare

Iar inimii, o mângâiere,

Asta-i tot ce-aştept…

Mă vreau zburând cu aripi de cuvinte,

Învăluit în al dorului mister...

Să mă înalţ cu o inimă curată,

Să strig puternic: Iată-mă, Tată!

Tânjesc după Tine, tânjesc după cer!

Zbuciumul lacrimilor

2010-01-03T22:25:00.006+02:00

Din sfinte părtăşii rămas-au numai colburi,

Şi totul se sfărâmă…Pământul e prea mic ?!...

Se risipesc toţi fraţii, se duc ca nişte volburi,

Mă iartă, Sfinte Doamne, nu judec eu nimic.

În mine urlă setea, mi-e sufletul prea gol…

Şi-alerg spre fiecare cu lacrimi în privire,

Nu vrei, iubite frate, să fii al Jertfei sol?

Nu-ţi cer decât un singur grăunte de iubire…

Mă zbat ca într-o mare, îndepărtat de mal,

Aşa aş vrea să strig, dar nu mai am cuvinte…

Nu vrei, iubite frate, ca de pe mal pe val

Să întinzi cu bucurie, a iubirii punte?

Mă rog şi plâng amarnic de nu mă pot opri,

Curg lacrimile mele tăcute, fără glas...

Nu vrei, iubite frate, din noapte să faci zi,

Să dai avânt nădejdii, ce-atât mi-a mai rămas ?!

Mi-e inima prea strânsă, Preabunule Părinte,

Iar candela mi-e goală…uleiul ars... şi stins...

E trist că-n loc de fraţi îmbrăţişăm ,,morminte”...

Ce trist ne este chipul!...Păcatul iar ne-a-nvins.

Colindătorului închisorilor de ger

2009-12-20T13:09:00.002+02:00

Tu, drag colindător, ce ai visat biserici pline,

Răsunând de cântec, radiind sfântă lumină,

Azi visul tău s-a împlinit, “La căsuţa unde-i neaua până-n tindă”

Iată, “Minunată-i Noaptea Sfântă”, casa este plină!

Azi tot mai mulţi, cu dor, “Lângă Ieslea Minunată”

Ne-adunăm voioşi cântând, “Sfântă Maică, Sfânt Copil, dulce Taină Sfântă”.

Din adâncul închisorii, ne-ai trimis de sărbători,

“O, Sfânt Colind îndepărtat din Noaptea Neuitată…”

Răsună sate şi oraşe…”O Sfânt Colind, o dalbe flori”,

Zorile ne prind adesea, umblând cu Vestea Minunată,

Curg în inimile noastre tainice şi dulci chemări…

O uşă nu rămâne-nchisă, toate se deschid cu drag,

“Lerul, Doamne, ler, Eu cu drag din cer"

Inimile noastre cântă-n toate cele patru zări,

“Noapte de visare”, lin ne-aduce-n prag

“Dulce copilaş ceresc” şi tainică iubire…

Între noi şopteşti şi tu, colindătorul închisorilor de ger

Ne-nvins de-a lumii ură, rămas legat mereu de cer

Din cor de îngeri ne răspunzi: “Slavă Ţie, Soare Veşnic – lerui-ler!”

“În Noaptea Sfântă de Crăciun” mărturisim fără cuvinte

Numele tău, drag psalmist, frate scump şi drag părinte!

Gerul nu ne înspăimântă, Pruncul Sfânt îl risipeşte.

El, de Sus, ne-a dat tot Harul ce ne înfrăţeşte,

Ram de măr sau de măslin e, arătând cât ne iubeşte!

(Sorin M.)

Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius.

"Timp de mai bine de sase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist si propovaduitor neînfricat. Blestemul interdictiilor a planat însa mereu asupra lui. Aproximativ optsprezece ani, parintii si sotia, care nu i-au înteles aceasta chemare, au iscat fel si fel de oprelisti pentru a-l împiedica sa-l vesteasca pe Iisus Hristos asa cum cerea Biserica cea Luptatoare. Începând cu anul 1948, când regimul ateist a preluat puterea politica, sugrumând libertatile religioase, si pâna la moartea sa, în 20 iunie 1989, interdictiile s-au permanentizat si diversificat. Oastea Domnului, miscare a ortodoxiei militante, a fost declarata "secta cea mai periculoasa" si scoasa în afara legii pentru ca nu voia sa renunte la crezul ei crestin, ci, dimpotriva, sa-l mentina viu în constiinta credinciosilor Bisericii. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presarata cu scurte pauze, poetul a totalizat peste saisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la saptesprezece ani de munca silnica pentru întreaga lui activitate. Decretul de gratiere generala din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însa supravegheat pas cu pas si împiedicat sistematic sa scrie si sa-si manifeste convingerile sale. Domiciliile fortate, chemarile inopinate la organele de Securitate îl vor tine mereu într-o stare de alerta. Interdictiile devin acum si mai suparatoare si umilitoare.

Cândva, într-un trecut de trista amintire, a nu stiu câta "sectie" dintr-un nechemat si obtuz "Comitet Central" al Partidului Comunist, care avea pretentia sa ia locul lui Dumnezeu în lume, a hotarât, într-o sedinta de pomina, "axata pe problemele muncii scriitoricesti", ca numitul Traian Dorz, fiind un mistic retrograd, n-are dreptul sa scrie, ba, mai mult, n-are nici talent.

Astfel, mai bine de saptesprezece ani si alti ani grei de presupusa libertate, acesti oameni nesabuiti s-au jucat "de-a privighetoarea si colivia" cu poetul Traian Dorz. Dar cântaretul încatusat n-a putut fi oprit. El a devenit, cum spunea un admirator al sau, "o harfa spânzurata de-o streasina de închisoare".

În pauzele de "libertate", cu domiciliul obligatoriu la Livada Beiusului, trudind din zori si pâna-n noapte la muncile câmpului, seara, întors acasa istovit, "cu mâini batatorite de sapa si de ger", dupa o cina frugala, se aseza în pat, unde, acoperindu-se complet cu patura, la lumina lanternei, îsi scria poeziile si meditatiile crestine. Militianul sau paznicii de noapte, daca zareau cumva vreo luminita înauntru, bateau în geam, aducându-i aminte ca "n-are voie sa scrie!". Trebuia sa doarma, sa fie bun de munca a doua zi pe "ogoarele înfratite si înfloritoare ale colectivei".

Astfel si-a petrecut multe nopti, plângând, rugându-se si scriind.

Nu mai vorbim de cele aproape 200 de poezii create în închisoare fie scriindu-le pe câte un ciob de sticla gasit din întâmplare si apoi memorate, fie bazat numai pe memorie. În aceste conditii grele de neînchipuit, cu multe sacrificii, lipsuri si riscuri de tot felul, au fost create în închisoare si lagare de munca fortata ori în precarele pauze de libertate cele aproximativ 100 de titluri de lucrari. Unele volume din aceasta vasta opera cuprind eseistica religioasa, meditatii crestine, altele sunt niste avântate pledoarii pentru pastrarea credintei, iar altele, povestiri pentru copii de toate vârstele. Poeziile sale totalizeaza un numar de peste 5000 de titluri, la care se mai adauga 7000 de proverbe versificate, din întelepciunea româneasca si aceea a diferitelor popoare.

Din toata aceasta opera, doar câteva volume de poezii au vazut lumina tiparului, pâna în 1947. Creatia poetica a acestor ani este strânsa în volumul "Spre Tara dragostei", aparut în 1947. Dupa 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tiparit în tara nici o carte dorziana. În schimb, precum în Evul Mediu, a înflorit epoca tenace a copistilor. Manuscrisele erau copiate cu mâna sau la masina de scris, în clandestinitate si în conditii de mare risc. Existenta acestor actiuni dovedeste cât de mare era setea dupa literatura crestina în catacombele Estului. Tot atât de primejdioasa si ilegala era raspândirea operei prin benzi magnetice.

Totusi macar o parte din opera poetica a lui Traian Dorz a vazut lumina tiparului, în strainatate, prin bunavointa si dragostea mai mult sau mai putin dezinteresate ale unor credinciosi neoprotestanti. Acceptul pentru tiparirea acestor lucrari a fost dat de catre autor numai dupa repetatele încercari de publicare esuate în România.

Tiparirea în afara tarii a acestor carti a atras mânia autoritatilor comuniste care, în ciuda tuturor asteptarilor, tocmai într-o perioada de o mai mare deschidere spre Occident prin relatii economice si culturale, în 1982, l-au arestat pe poet si l-au condamnat la doi ani de închisoare pentru delictul de tiparire si raspândire de literatura interzisa. Probabil, trebuia ca jertfa sa fie dusa pâna la desavârsire. În urma interventiei publice din strainatate, a fost eliberat dupa câteva luni.

Ajuns din nou în mijlocul fratilor sai de credinta, eroul crestin îsi va continua lupta cu si mai multa dârzenie pentru apararea adevarului si pentru recunoasterea Miscarii Oastei Domnului în adevarata ei lumina de catre autoritatile de stat si de catre pastorii si ierarhii de atunci ai Bisericii Ortodoxe.

Tema majora a creatiei dorziene o constituie Golgota "izvorul netarmuritei si vesnicei iubiri" si biruinta învierii lui Iisus cel Rastignit. Pentru unii, poetul ar putea sa para o lira monocorda: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe aceasta lira, cântarea poetului ne face sa simtim adâncimile inefabile ale credintei. Aceasta, pentru ca în Iisus, asa cum ne spune apostolul neamurilor, "sunt ascunse toate vistieriile întelepciunii si ale cunostintei" (Col. 2, 2-3) si de aici, îndemnul aceluiasi apostol: "Iar peste toate acestea, îmbracati-va în dragoste, care este legatura desavârsirii" (Ibid. 3, 14). Iar daca Dumnezeu este iubire, atunci întelegem de ce acest poet este un cântaret înfocat al Iubirii. Din acest ocean fara margini izvorasc toate apele creatiei sale lirice. Realitatile vietii si ale istoriei devin, pe harfa sa, tot atâtea râuri care, transfigurate si primind aura vesniciei, se reîntorc tot în el, gasindu-si si împlinirea, si desavârsirea.

În volumul "Locurile noastre sfinte" - o îmbinare fericita între poezie si proza - locurile, evenimentele si personalitatile istoriei noastre nu sunt vazute doar sub aspectul lor real. Poetul scoate la lumina tocmai planul spiritual al acestora, facându-ne sa vedem partea lor nevazuta cu ochiul omenesc, dar care devin palpabile prin ochiul credintei. Astfel, toate aceste realitati primesc o dimensiune hieratica, devenind niste uriase fresce în catedrala istoriei noastre. Mesterul Manole, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia, Alba Iulia, Târgu Jiu, Curtea de Arges, Muresul, Oltul, bisericile si troitele maramuresene, toate acestea se transforma în personaje sau în locuri emblematice ale spatiului nostru mioritic, ducându-ne în final spre Patria de dincolo de zare. În acest fel, aceasta carte-album se transforma într-un manual de educatie a tuturor generatiilor, autorul devenind un pedagog national.

La fel de original în valentele sale spiritual-morale este si volumul "Minune si Taina", dedicat Maicii Domnului. Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, în viziunea poetului, este în acelasi timp si modelul de mama pentru toate femeile din lume. Maica Domnului înfatisata de poetul transilvanean traieste sub cerul românesc, în tara aceasta din care a facut o gradina a sa. De aceea si gesturile sale, si grija pentru Pruncul Sfânt ne aduc în fata imaginea mamei dupa cea mai buna si sfânta traditie a acestor meleaguri. Din acest unghi spiritual, poetul a "românizat" întreaga imagine a Maicii Domnului în cel mai nobil înteles al cuvântului.

Într-o vreme ca aceea a zilelor noastre, în care interesul pentru poezie scade tot mai mult, publicul gasind alte cai pentru a-si hrani si desfata sufletul si pentru a-si satisface setea de frumos, poezia psalmistului bihorean are o mare putere de a misca inimile si constiintele, de a le transforma, înnoindu-le, prin Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

La peste o mie din poeziile sale li s-au creat melodii adecvate, intrând astfel în biserici, în mânastiri si în alte medii religioase din tara si de peste hotare. Dovada ne-o ofera cea de-a opta editie a acestor cântari nemuritoare, ce apare sub titlul "Sa cântam Domnului".

Cu toate ca poetul a cunoscut suferinta pe toate treptele ei, el ramâne un poet al luminii, al iubirii, al credintei si smereniei. Versurile sale îmbraca expresia imnului si a odei sau devin, când e cazul, cântec de lupta care apara drepturile lui Dumnezeu într-o lume în care cel rau se sileste pe orice cale sa aper drepturile omului la pacat, adica la desfigurarea sa moral-spirituala. Asadar, aceste versuri au devenit niste cântari luptatoare.

În noaptea spre dimineata zilei de 20 iunie 1989, Traian Dorz a decedat.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creata de Traian Dorz îl situeaza în constelatia unor mari creatori ai sensibilitatii religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotatiile mistice, de ce nu, si cu Daniel Turcea..." (Sursa celor citate mai sus aici)

Mă opresc aici...Simt nevoia să mă rog şi să plâng de recunoştinţă şi de dor...

Fără Tine e pustiu…

2009-12-14T23:22:00.005+02:00

Doamne, dintre cele-o sută

Eu sunt oaia cea pierdută.

Şi cu cât privesc în urmă

Mă îndepărtez de turmă.

Rătăcesc pe drum cu spini,

mă hrănesc cu rădăcini,

lacrima îmi curge vale…

Doamne, ieşi-mi iar in cale!

Fără Tine, acum ştiu,

Totu-i rece şi pustiu…

Şoapta inimii

2009-12-01T23:59:00.003+02:00

Te-am cautat

până departe,

în toate orizonturile,

să-Ţi întâlnesc

privirea...

M-am ridicat pe

vârfurile degetelor

şi doru-mi fremăta

în clocot....

Am întrebat

florile,

soarele şi

fluturii

despre Tine,

dar nu mi-au dăruit

decât parfum....

lumină, culoare

şi adieri de zboruri…

Am întrebat

vântul,

ziua

şi noaptea,

dar au tăcut...

Atunci, mi-am întrebat

inima...

Ssssss!... spuse ea.

Ascultă paşii Lui,

L-ai căutat

şi te-a găsit.....

O nouă variantă prelucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

Şoapta inimii

e-am cautat până departe,

în toate orizonturile,

să-Ţi întâlnesc

privirea...

M-am ridicat pe

vârfurile degetelor

şi doru-mi fremăta

de clocot...

Am întrebat

florile,

soarele şi

fluturii

despre Tine,

mi-au dăruit doar parfum,

lumină, culoare

şi adieri de zboruri…

Am întrebat

vântul,

ziua

şi noaptea,

dar au tăcut...

Atunci, mi-am întrebat

inima...

Sssssst... spuse ea.

Ascultă Paşii Lui!

10 poeme intr-un vers

2009-11-26T22:17:00.006+02:00

Dor
Adorm deseori, visând copilul din mine.

Prietenii
Smeriţi şi-n tăcere lacrimi strâng când ochii plâng.

Duhul Sfant
Pictează cuvinte pe inima-mi de carne.

Cuvântul
Ca o ploaie caldă îmi iunundă sufletul.

Îngerul Gavriil
Cu miros de crin ne învăluie în taină.

Dorul
Este pod de flori peste curgerea timpului.

Lacrimă
Comoară, ochii-nchide-i, s-o păstrezi sub gene!

Durerea
Transforma intr-un diamant inima-mi de lut

Bucurie
O perla mica intr-un ocean de durere

Ţelul meu...
O inimă ne-ncătuşată vâslind spre cer.

Alte astfel de poeme:
- Fărâmituri de versuri

-Ecouri de iubire într-un vers
-Frânturi de gând şi de vers
-Poeme cu un vers
-Atâta ecou, într-un singur vers!!!
-Un singur vers, dar atâta ecou!!!
- Din nou poeme intr-un vers