Nu s-ar mişca nici o frunză,
Nu ar adia nici un vânt,
Liniştea n-ar fi deplină
Nici în cer nici pe pământ
Fără dragostea-Ţi ce plânge
Inima ce nu se frânge…
N-ar mai fi nici sori nici stele,
N-ar mai fi vreun curcubeu,
Visele s-ar sparge-n ţăndări,
Noapte-ar fi-n sufletul meu
Fără dragostea-Ţi ce cântă
Inima ce-n dor se-avântă…
N-ar fi bucuria de-a zâmbi
Nici dorinţa de a iubi
Floarea n-ar avea culoare
Nici parfum de sărbătoare
Fără dragostea-Ţi cu dor
Pentru tot omul muritor.
N-ar fi alei să ne plimbăm.
N-ar fi cer să-mbrăţişăm
N-ar fi doruri răpite-n nori
Să-ntâmpine eterne zori,
Fără dragostea-Ţi de frate
Ce uneşte, nu desparte.
N-ar fi rugi neîncetate,
Nici ieratre de păcate,
Şi nici inimă ce plânge
Când la pieptul ei te strânge
Fără dragostea-Ţi de părinte
Ce-ascultă orice rugaminte
N-ar fi luna să reverse raze
Cu luciri de reci topaze...
Şi nici nopţi de poezie,
Dar nici mână să le scrie,
Fără dragostea-Ţi ce-n vie
Vers de dor, rouă târzie...
Câteva versuri vin din urmă şchiopătând, dar cu acelaşi dor...
RăspundețiȘtergereN-ar fi aripi de iubire,
N-ar fi zbor de fluturi albi
Clipele ar fi prea grele
Norii zilei n-ar fi dalbi
Fără dragostea-Ţi de Mire
Ce iubeşte cu jertfire
N-ar mai picura din rouă
Stropi din visul cel frumos,
Aripa s-ar rupe-n două
Ş-aş zăcea în iarbă jos
Fără dragostea-Ţi de înger
Care plânge-atunci când sânger
N-ar mai fi vreo părtăşie
Nici vreo stare de Tabor,
Cerul n-ar fi plin de stele
Curcubeul s-ar topi
Fără dragoste-Ţi dintâi
Ce Te face să rămâi…
N-ar fi dorul de Acasă
Nici fiorul revederii,
Lacrima n-ar fi frumoasă,
Ce se varsă-n faptul serii,
Fără dragostea-Ţi ce-aşteaptă
Să ne spun-o dulce şoaptă…