( 21 Mai 2010 - Neputând trece cu vederea că pe mama o chema Elena...)
La cruce ta, de mult plecată mamă,
Alerg plângând când dorul tău mă cheamă,
să-ţi simit mângâierea în vântul ce adie,
să pun o floare, două, pe-nţelenita glie.
În lumea asta mamă, cu cine să mă asamăn?
Când tu te-ai dus, eu nu vedeam mai mult de leagăn,
Şi greu mi-a fost în lumea asta mare
lipsit de sfânta şi calda ta îmbărbătare.
Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară
şi-ţi cer să-mi dai putere, a nu ştiu câta oară!
Să-mi umpli noaptea vieţii, cu zeci de mi de stele,
obrazul, să mi-l stergi cu mâna, de lacrimile-mi grele
......
Doamne, iartă-mi dorurile mele,
dar mi-e gândul tot la ele...
plâng, că ani-s tot mai grei,
fără mama între ei....
(Sorin M.)
Mă iartă, că vin din nou cu a mea povară
RăspundețiȘtergereşi-ţi cer să-mi dai putere,
a nu ştiu câta oară!
Să-mi umpli noaptea vieţii,
cu zeci de mi de stele,
Oda mamei tale ...atinge pragul de sus al frumusetei si, nu -mi gasesc cuvintele sa rostesc macar cateva laude..
Binecuvantata a fost mama ce a avut asemenea fiu dar si fiul ce a purtat si mai poarta dragoste si respect mamai sale.
O, mama dulce mama, din negura de vremi
RăspundețiȘtergerePe freamatul de frunzela tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri,ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.(M. Eminescu)