Hotarare

Firea veche, niciodată nu e mulţumită!
Se tot plânge că e uitată, şi-i nefericită…
Eu îi tot spun, că aşa va rămâne,
Că viaţa-mi aparţine,
Că s-a făcut praf şi scrum…
Zidul despărţirii, construit în drum,
Rămână-n întuneric
O umbră, un nimic!
Nu vreau ca prezenţa ei
Să mai însoteasca paşii mei!
Că de s-ar întoarce, doar o secundă,
E în stare iară cerul să-mi ascundă,
Cu străluciri amăgitoare,
Nestemate lucitoare...