Amintiri...

Mariana a scris aici
un Pa - Proză arhiscurtă

"Iau din căuşul palmelor înserării doi stropi de lumină argintie. Înmoi peniţa inimii mai sus de tocul de amintiri şi supun la jertfă roşul hârtiei. Prima literă se desprinde ca un fulg rătăcind ca un vals pe poteci neumblate. Nori de cuvinte poartă ghirlande de curcubee transformând înserarea în vis cu ochii deschişi. Călimara nopţii de iarnă îşi picură neîncetat cerneala albă peste condeiul ce face din trecut prezent, aducându-te mai aproape cu fiecare cuvânt, cu fiecare punct de suspensie, pe tine cel ce îmi pari atât de aproape, şi atât de departe..."

Mi-am agăţat gândurile în amintirile tale Mariana şi le-am remodelat într-un vers alb, nu ştiu cât de reuşite sunt, astept sa-mi spui tu

Amintiri

la ceasul înserării
din căuşul palmelor
iau doi stropi
de lumină argintie
peniţa inimii
o înmoi
în tocul de amintiri
supunând la jertfă
roşul iubirii

literele se desprind
ca un fulg rătăcind
ca un vals
pe poteci neumblate

nori de cuvinte
poartă ghirlande
de curcubee
transformând înserarea
în vis
cu ochii deschişi

călimara
nopţii de iarnă
picură neîncetat
cerneala albă
a condorii
peste condeiul
ce transformă
trecutul în prezent
aducându-te mai aproape
cu fiecare cuvânt
cu fiecare punct de suspensie
pe tine
cel ce îmi pari atât de aproape
şi atât de departe...

Muzica veşniciei

dimineaţa
deschid fereastra
din odaia sufletului
şterg praful uitării
cuibărit în inimă
rătăcită
privirea se scaldă
în roua de azi noapte
căutând cufere ascunse
taine răsfirate
printre cuvinte
nerostite...

sorb în tăcere
poezia sunetelor
de pe buzele cerului
preţuind timpul
în nădejdea învierii
fredonez
muzica veşniciei

Lucrata in atelierul literar http://www.lira21.ro

O, dorule dor...

Mai întâi a fost eseul scris de Adriana :

"Am invatat ca trebuie sa-mi smeresc Dorul. Nu am invatat cum... E cel mai greu lucru care trebuie sa il fac...pentru ca il gasesc in fiecare cantare, in fiecare chip drag mai apropiat sau mai indepartat, in Cuvant, in rugaciune, in Cer... Ma trezeste dimineata si ma alina seara... Il port cu mine necontenit... Uneori, as vrea sa il las... as vrea sa il las... Ma gandesc ca mi-ar fi mai usor. Ma gandesc ca nu as mai simtii durerea. Dar probabil ca nu as mai simtii nici dulceata lui care cheama... As putea sa nu mai il caut in fiecare cantare, sa il ocolesc dimineata si sa nu il las sa ma aline seara la culcare... As putea... As putea? Nu as putea sa fac nimic din toate astea... As putea sa il controlez? Sa-l cert - as vrea. Sa se linisteasca - as vrea. Sa se cumpateasca... Sa nu o ia inaintea mea... caci nu ma pot tine niciodata dupa el... Intotdeauna, raman in urma lui. Intotdeauna castiga. Cum as putea sa-l inving? L-am rugat sa ii dau in schimb lacrimi - numai sa ma astepte macar o data... Dar nu a fost multumit. Mi-am dat seama ca nu ma pot intelege cu el. S-a lipit de inima mea dar, nu vrea sa ma asculte. Nu vrea sa-mi dea socoteala pentru ca imi lasa in suflet atata durere si numai putina dulceata... O, dorule dor, poate o sa vina ziua cand ne vom intalnii fata in fata si o sa imi dai socoteala..."



apoi s-au născut versurile... se pare că gândim la fel. O, de câte ori nu am spus şi eu ca tine , Adriana, "O, dorule dor..."

O, dorule dor...

Am învăţat că trebuie
să-mi smeresc dorul.
Nu am învăţat însă cum!...

Orice cântare mi-l şopteşte,
chipurile celor dragi,
apropiaţi sau mai îndepărtaţi,
îl oglingdeşte.
Cuvântul şi rugăciunea
mi-l arată în cer.
El mă trezeşte dimineaţa,
mă alintă seara...
Îl port cu mine necontenit.

Uneori, greaua aşteptare
mă-ndeamă să-l las,
poate-mi va fi mai uşor,
poate nu aş mai simţi durerea,
dar nu aş mai simţi nici dulceaţa
din chemările lui.

Aş putea să nu-l mai caut
în fiecare cântare.
În zorii dimineţii
aş putea să-l ocolesc,
iar seara, la culcare
să nu-l mai las să mă alinte,
dar, oare , aş putea?...
Nu, nu aş putea
din toate acestea
nimic să fac!

Aş vrea să-l controlez,
să-l cert să se liniştească,
să se cuminţească,
să nu o ia înaintea mea..
Nu mă pot ţine de el,
întotdeauna rămâm în urmă,
el câştigă mereu.
Cum aş putea să-l înving?...

L-am rugat
să-i dau lacrimi,
măcar odată,
în schimbul aşteptării,
dar nu a fost mulţumit.
Atunci am simţit
că nu mă pot înţelege cu el,
s-a lipit de inima mea,
dar nu vrea să mă asculte
nu vrea să-mi dea socoteală
de ce este atâta durere
şi atât de puţină dulceaţă?...

O, dorule dor,
poate o să vină şi ziua
când ne vom întâlni
faţă către faţă
şi o să-mi dai scocoteală...

Sorin M. şi Adriana C.

Tăcerea din cuvinte

ce pot să-mi facă
nişte oameni
cu inima-mpărţită

inima mea
e un fruct copt
cu fiecare toamnă
cuvintele cu pumnii strânşi
nu-mi mai zămislesc durere
pacea se coboară lin
cu doruri călătoare
modelând fiinţa
născută din dragostea Olarului
frământată cu lacrimi
din care înfloresc nuferi
tăcerea din cuvinte
timp de meditare
îmi dă aripi
trupului de lut
credinţă şi nădejde
în zbor spre veşnicie

prietene
când taci
negăsind cuvinte potrivite
te iubesc şi mai mult

Iubind fara masura

să nu-mi laşi anii inimii
să meargă în derivă
cerşind un refugiu de-o clipă
copilului inocent
pierdut sub poala mamei

învaţă-mi gândul să zboare
tainic deasupra încercărilor
iubind fără măsură

voi pleca liniştit
spre a mă reîntâlni
cu mine iubire

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

-25%

ieri
cautam printre amintiri
o brăţară
cu pandativ
inimă
printre
moşteniri din părinţi

voiam
sa o topesc
în 25 de arginţi...

argintul nou îl va cântări
un alt Iuda
vândut
atunci să-l am la îndemână

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"

Rugă pentru vers

mă cuprinde frigul,
iarna-i timpurie,
pleoapa-mi este grea
dorul
licăreşte-n ochi
născând vers firav
in harul de a scrie!

noaptea târziu
sădeşte în inima mea
cuvântul Tău!

crucea mă apasă
lacrima-i amară
doamne
am rămas în urmă...
Ia-mă Tu de mână!

lucrată în atelierul literar
"Cartea tinerilor scriitori"