Rămâi, vis de copil!

Visului meu cu aripi de înger

Ce mă-nalţă spre zarea albastră
Înrourându-mi ochii cu lacrimi de bucurie,
Visului meu ce creşte-n inima-mi tânără,
An de an, în fiecare primăvară,
Îi sunt dator cu prima mea iubire
Ce a rodit în mine dorul veşniciei…

În ceasurile singurătăţilor,
Când printre pulberi găsesc doar pulberi
Simţindu-mi setea crescândă,
El mă poartă spre ploapele stelelor,
Învăluindu-mă în şalul alb al norilor,
Transformându-mi sufletul într-un porumbel
Iar dorul, în triluri de cuvinte…


Da, numai visul , prin neştiute locuri
Mă poartă aprinzând în mine focuri
Ce-s potolite apoi cu versuri de iubire…
Şi cu-ale poeziei jocuri…

…
Doamne, te rog să nu-mi iei
Din suflet copilăria cu visele ei,
Copilul din mine, Eternul trimis
Plămadă a luminii din cerul de vis.

S.M.

Lacrima

 

ca un meșter olar
cu mâini tremurânde
miruie lutul
săgetat de patimi
își picură taina
în neomenești
cuvinte
se-ntinde cale
spre raiul
din care am fugit
ca să-nfloresc
într-o grădină străină

03.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu

Realitare cotidiană

Să visezi la trecut

când prezentul 

te presează

și viitorul

este amanetat

ignoranței 

este ca o realitate paralelă

ascunsă printre omisiuni

ce nu mai oglindește

întrebări și răspunsuri

nici învățături 

despre viață...

paradoxal

printre degete

se pierde încet

lumea reală

epuizată în virtual

doar sufletul 

își mai poartă crucea

respingând orice detenție

se contopește cu lutul

și trupul viază

blagoslovit

sub cerul nou

în umbra veșniciei

Sorin M.

17.09.2022

Mă regăsesc ...

gândul
se odihneşte
desculţ
în fânul scuturat
inima
sfidează timpul
cu ritm de toacă

printre degete
cerul
ţărm liniştit
ancorează
privirile tale

umbra curcubeului
arvună
unui nou început
răstigneşte trecutul
răvăşit de furtună

exist
sunt piatra mică
dintr-o stâncă ruptă
chip - după chipul tău
mamă

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book 

Un altfel de dor

cu tâmpla durută

mă sprijin timid

de coperțile groase

ale Sfintei Scripuri

sub bolta înstelată

a filelor albe

aud respirând Sfinții

mi-e dor

să-i  însoțesc desculț

pe nisipul curat

al aceluiași țărm

când eliberat de-ndoieli

în căușul palmelor

din pleoapa plecată

peste ochiul smerit

am strâns  primul rod

" Da, Doamne,

Tu ști că Te iubesc! "

28. 01.2021

Sorin Micuțiu

Dor nebun de mine însumi

cu sufletul gătit
înfrunt nămeți de amintiri
trag aer în piept
neastâmpărul mâinilor
întoarce timpul
filă cu filă
în sens invers
purtând pașii mărunți
spre eternitatea copilăriei

așezați unul lângă altul
ne facem complice cu ochiul
o lume adormită
se trezește la viaţă
primul colind
printre fulgii de nea
aduce macii în obraji

clipele risipite în umbre
picură liniște
copilul din mine
sculptează cerul
croind alei spre veșnicie
apoi adoarme liniștit
pe umărul meu

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Gânduri fugare

am pus la îndoială

Cuvântul

când șoaptă ispitei

cu timp

ne amăgea

și-am rătăcit

în răscruci

de anotimpuri

adulmecând cetele cerbilor

în căutare de izvoare

pe urmele lor

amurgul coboară

tămâind gândul

prieten singuratic

al cuvântului

și zorii

miros a prescură

27.01.2021

Sorin Micuțiu

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,

 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )