joi, 11 februarie 2021

Haiku

 


Adie vântul –

pe crucea Părintelui

mantie de nea *


11.02.2021

Sorin Micuțiu


I-a dăruit Dumnezeu haină...dacă oamenii i-au luat-o.

12 februarie 1938 – “Sfârşit de boli, suferinţe şi necazuri, Părintele Iosif Tifa a trecut la Domnul în ziua de 12 februarie 1938, de la locuinţa sa din Sibiu, str. Aleea Filozofilor, nr. 18.

Sărbătoarea îndoliată a înmormântării Părintelui Iosif a izvorât atâtea lacrimi din ochii fraţilor, încât el ar fi putut fi scăldat în ele, aşa după cum a fost înveşmântat necontenit în iubirea inimilor lor, duioasă, caldă, sinceră şi eternă el, cel dezveşmântat de haina preoţească pe care i-au luat-o nefraţii.

Un singur preot i-a făcut prohodul şi un singur clopot a tras după el o singură dată, de la o singură biserică, acompaniat de corul miliardelor de îngeri, împreună cu glasurile celor o sută de mii de fraţi ostaşi.”

Mai multe detalii despte Părintele Iosif Trifa aici: https://oasteadomnului.ro/pr-iosif-trifa-7/






Haiku

 


Copil curios –
în lacrimile iernii
timide lumini


11.02.2021
Sorin Micuțiu

miercuri, 10 februarie 2021

vineri, 5 februarie 2021

Redobândiți-vă zâmbetul


uneori cutreier străzile
doar de dragul de a zâmbi
semenilor
poate părea stupid
într-o lume în care
nu se mai construiesc poduri
între suflete
gestul acesta
deschide o ușă
poate ultima
la capătul răbdării

nu mută munții din loc
dar înseninează frunțile
ridică ploapele
împovărate de lacrimi
fiecare respitație
dă inimii
un alt puls
gropițele din obraji
se umplu de soare
din colțul gurii
fuge tristețea
iar  buzele
plâng
de bucurie
până și gâtul
numai înghite  în sec

hai și tu cu mine 
nu te costă nimic
într-o zi
plimbarea aceasta
îți va întoarce înmiit
credința
că Raiul 
începe cu un zâmbet

05.02.2021
Sorin Micuțiu

sâmbătă, 30 ianuarie 2021

luni, 25 ianuarie 2021

duminică, 24 ianuarie 2021

Vremuri de alertă

 


trăim într-o lume
de bălți și noroaie
naufragiați
în întunericul dens
al tăcerilor asurzitoare
frica se simte în aer
în gesturi
în priviri
 
o oboseală continuă
a pus stăpânire
pe ritmul cuvintelor
ferecate în noile tipare
nejustificabile
ale stării de teamă
 
hipnoza statistică
pătrunde în oase
ne înfierează
cu nesiguranța zilei de mâine
viitorul
devine obsesie
iar prezentul
alunecă-n uitare

...
 
 
iartă-ne Doamne
distanțați unii de alții
am uitat
să ne îmbrățisăm inimile
și ne-am trezit
străini și goi
precum fiul risipitor
plângând
după umărul Tău
 
în mijlocul cetății
Iisus
anonim
poartă tânguirile noastre


24.01.2021
Sorin Micuțiu


 

sâmbătă, 23 ianuarie 2021

vineri, 22 ianuarie 2021

joi, 21 ianuarie 2021

miercuri, 20 ianuarie 2021

marți, 19 ianuarie 2021

luni, 18 ianuarie 2021

Veteranul



moto: 
” Priveşte, copile, cum trec veteranii  
În şiruri tăcute, bătrâni luptători 
 Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii  
Dispar în neant, anonimi călători.   

 Se sting veteranii, lăsaţi în uitare, 
Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting. 
Şi nimeni nu-i plânge! 
Pe nimeni nu doare 
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!

 ( versurile de mai sus sunt scrise de Gheorghe Lăcătuşu, ultimul supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit pe data de 13 august 1999, la vârsta de aproape 109 ani uitat de stat, în cel mai crunt anonimat, nemaiapucând să-şi scrie memoriile. )




pe marginea băncii
cu capul în palme
și tremur în glas
odihnea  un biet om
 risipit în gânduri
chipul său îmbâtrânit
părea o mască de lut

castanul uriaș
își legăna ultimele frunze
iar vântul rece
biciuia aerul
așteptarea era chinuitoare

- Am fost pe front!
îmi spuse el
fâstâcit
și-ar fi dorit să piară atunci
ar fi fost un erou 
cu numele gravat
în piatră
sub Glorie Eternă
acum se stinge
în singurătate

casa îi era hâită
părea că se prăbușește
dar nu-i era teamă
se simțea ca-ntr-un tranșeu
din care se războia
cu timpul
din când în când
mulțumea lui Dumnezeu
într-un izvor de lacrimi
rușinându-se
de puțina sa credință

o dată pe zi
mergea în cimitir
îngenunchea
lângă două cruci albe
și zâmbea împăcat
nu-i păsa
de gura lumii
era încredințat
că soția
și copilul
îl așteaptă dincolo


18.01.2021
Sorin Micuțiu

sâmbătă, 16 ianuarie 2021

joi, 14 ianuarie 2021

miercuri, 13 ianuarie 2021

marți, 12 ianuarie 2021

Ultimul pacient Covid



zdrobit de durere
cu ochii uscați
și cu o arsură
în fundul gâtului
găsi totuși putere 
să zâmbească
răscolit de neliniști
ca de vâslitul unei bărci
ce mușcă din marea singurătății

era singur în salon
după ceilalți
venise o doamnă tăcută
în crucea nopții
lăsase în urmă ei
o răcoare
ce sfârteca aerul

pe fereastră întredeschisă
se strecură înăuntru
o pală cu miros de fân uscat
câteva lacrimi
născu un suspin prelung
nicio durere
nu mai colinda prin trup
adormi cu ochii deschiși
împletind rugăciuni


12.01. 2021 / Simeria
Sorin Micuțiu


În România,  până astăzi, 16.881 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.

luni, 11 ianuarie 2021

duminică, 10 ianuarie 2021

Iubire

 


când ești lângă mine
sunt viu
simt cum cresc înlăuntru
mugri de aripi
și fluturi albi
se-nalță victorioși
ca-n prima zi
când cu stomacul strâns
ți-am împărtășit gândurile
 
mâna ta
o simt pe creștet
emotivă
ca atunci
când buzele tale
au născut
întâiul ”Te iubesc!”
 
fiecare secundă
este o provocare
mă uit spre cer
și sunt recunoscător
că-l pot privi cu tine

Mulțumesc!
 
 
o poezie dedicată soției mele
10.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu
 

vineri, 8 ianuarie 2021

"A fi sau a nu fi..."

 


între ieri și astăzi
o întreagă poveste
miluiește viitorul
risipind teama
necunoscutului
 
încă din clipa nașterii
m-am împotrivit
cătușelor
din spatele cortinei
am dorit să joc
pe scena vieții
și iată-mă
actor
într-o lume
confuză și grăbită
 
la naștere
nu mi-au dănțuit ursitoarele
se răsdpândise un zvon
și l-au crezut
 
la căpătâiul meu
se așezase moartea
tresărea
la fiecare pâlpâire de lumină
a fost primul meu rol
shakespearian
 
de atunci
prezentul nu se măsoară
decât în galopul neînfrânt
al bătăilor de inimă
vorbind cu Dumnezeu


08.01.2020 / Simeria
Sorin Micuțiu

luni, 4 ianuarie 2021

Noaptea de Ajun


 




stelele multicolore
stăteau agățate
de toți stâlpii
semănau cu o cale lactee
legănată de vânt
pleoapele începuseră să bată des
din umbra cerului
lună se oglindea în țurțurii
adăpostiți în perdelele de lumină
pe la porți
curajoși
o ceată de călușeri
jucau de zor

pe obrajii nerași
lacrimile ușurează sufletul
amintirile copilăriei
dau năvală
precum un proaspăt izvor
într-o luncă
unde a nins cu nemiluita
îmi auzeam inima
fredonând lerui ler
într-un zâmbet ascuns
îngândurat

orele se scurseră încet
nesuferit de încet
nici-un colind
nu s-a auzit sub geam
pesemne c-avem o credință
brodată cu fățărnicie

04.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu

sâmbătă, 2 ianuarie 2021

Veșnicia



acolo unde-ncepe Veșnicia
Cerul s-atinge de pământ 
și-ntregul inimii cuprins
nu-ncape fericirea

acolo unde-ncepe Veșnicia
Raiul are ușa fără de zăvor
și-ntreaga-i frumusețe
cu dor în ochi o vezi

acolo unde-ncepe Veșnicia
nici-un Om nu-i mai presus
iubirea arde de nestins
în dragostea dintâi

oriunde-am fi
și oricum am sta
un singur drum
avem spre ea
Iisus

 
02.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu 

vineri, 1 ianuarie 2021

Când ai iubire



când ai iubire
împarți
fericit și bucuros
timpul tău
cămașa ta
și ceasul de liniște

când ai iubire
nimeni
nu este flămând
lângă tine
dragostea
ți-e pâine caldă

când ai iubire
îmbrățișezi
prieteni și dușmani
mâna ta
grabnic
o întinzi oricui

când ai iubire
singur
nu ești niciodată
ai prieteni
în stele
și sub pământ

când ai iubire
Dragostea
îți umple inima
iar Cerul
ți-e frate
alături pășind


Sorin Micuțiu

01.01.2021 / Simeria