stelele multicolore
stăteau agățate
de toți stâlpii
semănau cu o cale lactee
legănată de vânt
pleoapele începuseră să bată des
din umbra cerului
lună se oglindea în țurțurii
adăpostiți în perdelele de lumină
pe la porți
curajoși
o ceată de călușeri
jucau de zor
pe obrajii nerași
lacrimile ușurează sufletul
amintirile copilăriei
dau năvală
precum un proaspăt izvor
într-o luncă
unde a nins cu nemiluita
îmi auzeam inima
fredonând lerui ler
într-un zâmbet ascuns
îngândurat
orele se scurseră încet
nesuferit de încet
nici-un colind
nu s-a auzit sub geam
pesemne c-avem o credință
brodată cu fățărnicie
04.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu