Ghemuit în semnul nopţii

Înaripat gândul
mă poartă în trecut
conspirativ
neputinţa din nopţile albe
îmi face semn
închid ochii
să văd cine-mi răspunde
zâmbesc

stau ghemuit
lângă copilul din mine
sorbind din cupa plină
nectarul celest
al iubirii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Litanie*

lăsată liberă
lumina lacrimii
limpezește lăuntrice labirinturi

liniștea livezilor
legănă luna
limitat lutul levitează
lumea lepădând

Sorin Micuțiu

* Tautogramă (gr. tautogramma „aceeași literă”), joc al aliterației (consonantice sau vocalice), folosit de un autor care își scrie versurile din cuvinte ce încep cu aceeași literă (https://dexonline.ro)

Cetatea Colț - Castelul din Carpați

 

pâlcuri de copaci ascund
îngustele cărări dacice
în defileul Râușorului
pietrele sărută cerul
firul ierbii încă tânjește
după talpa caldă
a unicei sirene
o chema Luiza
ultima profundă iubire
a lui Jules Verne
 
caut loc de popas
la umbra zidurilor
în formă de stea
niciun zgomot de arme
doar șoapte de iubire
noi doi
și un roman

Sorin Micuțiu

Miracol

Cu fiecare apus
pun spre încolțire
pe pragul vieții
cuvântul șoptit
la ceasul rugăciunii
deschid o fereastră
spre cerul din mine
și evadez din trup
pășind timid
ca într-o zi de Florii
în Ierusalimul sufletului
 
în podul palmei
ascund o fărâmitură de pâine
inepuizabilă anafură
la masa tăcerii

Sorin Micuțiu

Când iubești

 

Când iubești
nu simți asprimea nimănui
desăvârșită îți este ascularea
deplină
dar nu silită
 
când iubești
înțelegi și cuvintele încă nerostite
dăruiești totul
înainte să ți se ceară
și sufletul zboară
 
când iubești
trăiești printre stele
în nemărginire
în cer
cu toți împreună
dar ca un singur om

Gânduri printre rânduri

 La căpătâiul nopților de zăpadă
am scris neuitate vise împovărate de dor,
versuri dintr-o altă lume.

Am aprins lumina în pronaosul inimii,
fiecare picătură de undelemn să se transforme
în pecete pe frunte,
am căutat poteci în colbul necredinței.

Orbește sfidam veșnicia,
dar târziu am înțeles să ascult
glasul pruncului de sub tălpi.

 ***
camera mamei -
pe marginea patului
e doar catrinţa 

 ***

zori în cimitir
mărţişorul strâns în pumn
pe crucea mamei

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Îndrăzniţi să iubiţi

 Îndrăzniţi să iubiţi poezia!
E roua din rai ce se revarsa cu o largă dărnicie...

Îndrăzniţi să iubiţi suferinţa!
Nu-i măsură pentru a spune: „Am plătit preţul întreg”

Îndrăzniţi să iubiţi IUBIREA!
Nu-i inimă flămândă al cărei glas să nu-i răspundă

Îndrăzniţi să iubiţi pe IISUS!
„Iisus a plâns.”... să nu mai plângă.

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Scrisoare deschisă

 

în mine ţi-am găsit un loc
să ne simţim aproape
gândesc amar că poate ne-au fost deajuns
zilele trecute pe lângă noi
fără să ne strigăm pe nume
părea imposibil
când ne iubeam păstram visele vii
dăltuind în inimi a XI poruncă de 
Minulescu
ne-am plâns pe umeri gânduri 
zbuciumate
hotarul pus de alţii adesea l-am trecut
dincolo de zidurile înalte
unde răstignită între maluri
aştepta o punte uitată
acolo s-au născut poeziile
şi fiecare noapte era o înviere

mă întreb târziu
sunt eu omul de zăpadă

răspunde-mi muză
chiar nu-mi simţi singurătatea
de ce laşi iarna
să ne viscolească amintirile

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

În noaptea muzelor

 extazul inimii
acoperă ecoul
paşilor tăi
prezentul
pare un vis

vâsle pentru stele
muza şi poetul
sorb liniştea 
în taină
cuvinte nasc
firimituri de vers
fericirea lor
se desăvârşeşte în poeme 

amândurora 
le sunt dator

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Muzica veşniciei

 

dimineaţa
deschid fereastra
din odaia sufletului
şterg praful uitării
cuibărit în inima
rătăcită
privirea se scaldă
în roua de azi noapte
căutând cufere ascunse
taine răsfirate
printre cuvinte
nerostite...

sorb în tăcere
poezia sunetelor
de pe buzele cerului
preţuind timpul
în nădejdea învierii
fredonez
muzica veşniciei

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Între două iubiri

 

 călătoresc prin viață
cu pas nepregătit
prea adesea forțat
să-l împart
cu nerăstignitul
din eul meu
 
iubesc
dar lumea
mă pierde
în labirinturi de vise
iscusit vânturate
în somnul din care
nu pot vedea Lumina
înmugurind timidă
peste abisul
unde-mi dispar
rând pe rând
clipele
zilele
anii

De-aş fi...

De-aş fi frunză,

aş doini mărturisind
trecerea noastră prin timp,
de la primul ghiocel
până la ultimul colind.

De-aş fi pasăre,
aş zbura purtând pe aripi
credinţa în înviere,
împrumutându-mi aripile
celor ce încă nu ştiu să zboare.

De-aş fi o piatră,
- nu de poticnire -
m-aş face bornă de hotar
şi aş striga neobosit:
,,De aici în colo, e oprit!”

Fluture dacă aş fi,
L-aş ruga pe Dumnezeu
să mă facă curcubeu,
ca, zburând pe acest pământ,
să amintesc de Legământ.

Şi rubin de-ar fi să fiu,
m-aş dărui celor ce scriu,
amintindu-le mereu
ce am fost şi ce sunt azi,
şlefuit de Dumnezeu.

Dar sunt ceea ce sunt...
Şi sunt fericit
că Timpul eşti Tu
şi din toate mi-ai dat să fiu om
zidit după chipul Tău.

21.06.2011

Sorin Micutiu

Îngenunchez cuvintele

De unde veniţi voi gânduri
caligrafiate
nesmerit pe hârtie?

Între fapte şi cuvinte
e o distanţă
care îndeamnă tăcerea...

Îngenunchez
cuvintele în fapte
la picioarele Crucii
dorind a învăţa
să preţuiesc
versurile, rimele.

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Unui Anonim

Aruncat la marginea vieţii
nu prezinţi importanţă
în lumea marilor hotărâri
tu nu exişti

egoismul
mi-a nimicit clipele
şi bucuria de a dărui
născut liber
orizontul inimii
mă ţine captiv

o umbră stingheră
în pragul casei
a încrestat
taina numelui tău

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

La răscruce

trag după mine
umbra unui cer
brăzdat de tăişul
vorbelor goale
ecouri de gânduri
odihnesc pe buze
sub sânul stâng
inima ţipă
iubirea
e doar la suprafaţă
face shopping
de la second-hand

iartă-mă
închide ochii
nu vreau să mă vezi aşa
curând
voi zâmbi larg
cu fiecare respiraţie

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 Edit. Art Book, Bacău, 2011

În golul brațelor e forma Ta

 așteptarea țese
aritmice gânduri
simt goana sângelui
izbindu-se nemilos
de unicul dor
tăinuind naiv
Iubirea dintâi

ascund rănile
din ziua în care
s-au ridicat ziduri
în jurul inimii
e atât de rece
noaptea dintre noi
o îmbrățișare
mi-ar umple sufletul

mi-e dor
de o fluturare de aripă
aprind jarul
în lutul hămesit

amirosind a fum
ard încet
umbrele

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi 

În noaptea albă

 mă strigă inima
ca un clopot nebun
ecoul lui
mângâie umbra amintirilor
încondeiate în vise
peste vechile răni
au răsărit flori de liturghii
în focul lor
se coace iubirea
unică vestitoare
a dimineții fără înserare

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu.

 - Bacău : Art Book, 2018

Cetatea dacilor liberi

 Printre maluri de timp
Apa Grădiștei își scrie albia cu seninul înalt
umbrele regilor daci
unesc cerul cu dealurile Blidarului
iar potecile duc spre inima Sarmisegetuzei

lângă zidurile rănite
peste care adie un abur cald ca de murg venit din 
luptă
mândria strămoșilor daco-geți mă întâmpină
pare o dimineață din anul 106
aici Universul este fortificație necucerită

îmi privesc urmele
locul meu e în zidul cetății
unde am fost îngropat de o mamă de dac 
curajoasă

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Golgota inimii

 

învăț să iubesc

fiecare biciuire

a suferinței

și trag după mine

bucuria

de a nu mai fugi

de răstignire

 

14.12.2023

Sorin Micuțiu

Darul

 În noaptea lumii negră și adâncă,

Mai auzim îngerii cântând, încă?

Mai vedem steaua luminând ca focul,

Mai credem cuvântul spus de Proorocul?

                      *  *  *

Ași vrea să fiu păstorul de la stână,
Să-ți cânt la geam cu flori de măr în mână 
În ieslea ta cea rece și săracă,
Cojoc să-Ți pun căldură ca să-Ți facă.

Să las pentru o clipă oile-n crâng
Și-n cântul de fluier iubirea să-mi strâng.
Iar darul țesut cu albastru de cer
Să Te încălzească în albul lăicer.

 Mag să fiu ași vrea și să alerg zburând,
Spre Sfânta Fecioară, cu dor așteptând,
Cu-n dar de iubire, smerit oferit
Celui ce în lume cu drag a venit.

Nu am smirnă, aur, sau alt giuvaier
Tot ce-Ți dăruiesc e dar primit din cer
Și-n versul din această poezie
Simt harul Tău în preajmă cum adie.

13.12.2023

Sorin Micuțiu

Te iubesc, suferinţă!

Te iubesc suferinţă,
chiar dacă uneori
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...

Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc să mă pot ridica.

Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!

*  *  *

Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Bălgrad – Cetatea Albă

Cetatea cu șase porți

într-un decor figurativ

te întâmpină cu steaguri, 

arme și blazoane,

întâiul arc de triumf,

altar așezat la răsărit.

Marte și Venus

veghează trupurile Atlanților,

vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,

îți iese-ncale

Mihai Viteazul,

primul domn

al celor trei Țări Române,

Catedrala Încoronării,

reînoiește zilnic jertfa

eroilor neamului românesc

„ Smerită închinare lui Horea,

Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi

necunoscuți

întregesc prețul

independenței mele

moartea

și-a luat birul

cu vârf și îndesat,

captiv în prezent

fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește

din beția cu apă rece.

Sorin Micuțiu

Unde ești…

 

trecem unii pe lângă alții
necunoscuți și fără mângâiere
tăcerea
pendulează între oameni
într-un ritm străin
ca un blestem
scăpat peste lume
fără dezlegare
 
străzile pustii
mușcă din noi
asemenea tristeții
frigul pârjolește
aburul umed
ieșit de sub masca
mai grea ca o ocară
aspră surghiunire
zâmbetului cald
 
talazuri de ură
se revarsă
peste bietul om creștin
țintuit
prin nedreptate
pe o cruce
ca Hristos
 
,,,
 
prietene și frate
n-o să cazi
de ai credință
strânge-ți nădejdea
ca-ntr-un teasc
în curând
vom renaște izvoare
 
 
16.01.2021
Sorin Micuțiu

Confesiune

 sunt zile când
mă aud doar pe mine
îmi ies în întâmpinare
cu un surâs neînţeles
pe marginea buzelor
cuvintele se ofilesc
între două iubiri

parfumul de lut
îmbibat în trup
mă copleşeşte
gândurile incită
la nesupunere
simţuri neştiute
vin precum Ielele
la răscruce
îşi joacă hora
în jurul sufletului
spre a-i fura frumuseţea

În nopţile reci

anii fulgeraţi de lună
muguri verzi
pe ramurile vieţii
zilele
capătă aripi
insipide trec
ceasurile 
unul câte unul
o ceaţă deasă
aşterne peste suflet
un somn vinovat
fire de coşmar
îmi leagă visele
guri de iad 
se deschid
odată cu cerul
râuri de întrebări
taie albie
în mine

adâncul inimii
dezgroapă sămânţa
încă vie
credinţa rodeşte primăveri

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Dor şi lacrimă de mamă

Când m-ai născut în tristul univers

Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.

Din suflet blând şi din a ta privire,

Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.

Când m-ai adus pe lume, era ger.

Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..

Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,

Dar ochii mei vedeau nedesluşit.

Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare

Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.

Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”

Ei te-au văzut la capul meu plângând…

Primăveri...

la mine primăvara este întodeauna în noiembrie :)

tremură-n valuri
proaspătă dimineața
printre ramuri de meri
fără veșminte
e rece livada
muguri sfioși
curtează lumina

dorința trezeşte
copilul din mine
în albul viu
mă topesc nebunește
simt anii rostogolindu-se
în vârtejul timpului
iar umbrele 
țes linia vieții
ca pe o coajă
de pom

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Rup sigiliul destinului

nu ochii ei
ascunşi sub mantia neagră
mă sperie
este o parte din viaţă
furtuna dinlăuntru
mă zguduie
aerul plin de gheaţă
timpul
devenit incomod
pentru un zâmbet

pustiit de iubire
sorb chintesenţa Cuvântului
zboruri vechi
se întorc obosite
odihnesc la pieptul meu
atâta-nsingurare

cred
puternic şi viu
în pragul trecerii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Sunt aici

 cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins

 
Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

Cu săgeţile în tolbă ...

singur
constrâns de cochilia
unui fals destin
iau puteri din mine
şi libertăţi ca aripile
albatrosului reînviat
ating în zbor
seninul din oameni
binefacerile vieţii
peste măsura credinţei
fericirea şi bogăţia altora
sunt o uşoară hipnoză

născut sub semnul focului
la umbra lui jupiter
aştept să fiu cucerit
în fiecare zi
de aceeaşi iubire


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,  edit. Art Book, Bacău, 2011

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi, pentru volumul Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Ardere

greşelile altora
sentimente înăbuşite
ies la iveală
zâmbetul
atingerea
sunt reci
vulnerabil
şi rănit
cu pleoapele ninse
îngenunchez

în noaptea cea mai lungă
se aude trosnind
în jarul nestins
focul iubirii
o nouă iarnă
printre colinde vechi
picură taine


din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 Editura. Art Book, Bacău, 2011

Netimp de noiembrie

nu contează câţi ani am
atâta timp cât respir
minunea din fiecare clipă
trăiesc şi visez
trecerea timpului
e neputincioasă

până mai ieri
am scris despre el
ca despre o unitate de măsură
un grăunte de nisip efemer
captiv într-o clepsidră
ireversibil azi şi reversibil mâine
parcă eram obsedat
de trecerea lui

“Pu hu! Pu hu!”

cântă o pasăre
în noapte
semn rău
spuse vecina
o să moară cineva

ca un magnet
degetul mare
arătătorul și mijlociul
s-au împreunat
inelarul și degetul mic
s-au smerit
spre podul palmei
iar mâna dreaptă
o simți ușoară
atingându-mi fruntea
apoi semnul nou-născutului
iar de la umărul drept
se opri pe umărul stâng

țipătul de pe casă
deveni un ecou
venit parcă dintr-o altă lume
acoperind oftatul prelung
al vecinei
în timp ce împrăștia
pâine și sare
prin curte

de-ar fi să plec
nu dați vina pe cucuvea
mă duc la nuntă

05.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu

Mărturisire

roiesc în jur
umbre fără de chip
iscodind toate tăcerile mele
și visele
la care priveam cândva ca la munții
după care se ascundea soarele
încrezător că va fi și un mâine

ce fericit eram
ce fericit sunt
fiindcă înăuntrul meu
ești tu
Soarele meu
care îmi luminezi totul

toate bucuriile nemărturisite
din gândurile
și inima mea
îmi șoptesc
să-mi împreun mânile
cu ale tale

Sorin Micuțiu

Nocturnă

 

apusul îngroapă

tiptil soarele

sub mantia nopții

prima stea căzătoare

aleargă în oglinda cerului

ca o trenă de mireasă

se întinde în urma ei

lumina

 

Doina Dorului

Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...

Octombrie

vara hoinărește

ascunsă-n aroma pâinii 

coaptă pe vatră 

zâmbește smerit

în roua ochilor

îngenunchează desculță 

lângă sufletul meu 

și mă înalță 

până la soare și înapoi

toamna se tânguie 

simte în ceafă 

răsuflarea iernii 

obrajii înfloriți 

dau timpului arvună 

cerând cu insistență 

un ceas mai mult la masa

roadelor târzii

din pomul vieții

tot ce am cules

sunt doar frunze

 30.09.2022 

sorin micuțiu

Gânduri automnale

 

în covorul de frunze

și-n ceața zglobie

mă pierd

în mine însumi

nu mai știu cine sunt

încotro să o apuc

din înălțimi coboară încet

un aer tomnatic

îmi atinge sufletul

și-l face să se scuture

viața preschimbă anii

în amintiri

uneori fără înțeles

alteori în mici miracole

te face să-ți asumi riscuri

să uiți că trăiești

uneori să te pierzi

e o binecuvântare

doar așa

te regăsești mai puternic

sorin micutiu

27.10.2022

Orele zilelor mele

grăiesc cu mine însumi
vorbele îmi sunt încorsetate de lipsa de 
timp
pentru diagnosticarea Logos-ului
Kronos are nevoie de roade

descompun în miimi de secunde minutele
ierarhizez evenimentele clipă cu clipă
le împart egal relativ confuz
să-mi ajungă pentru douăzecișipatru de 
porții

Ușa rămâne aceeași

 

când tăcerea
ia forma îmbrățișării
limba inimii se dezleagă
pe orizontală
cuvântul ascultă
sunetul reverberat
din planul vertical
sufletul vibrează
pe singura strună
unde cheia 
se desprinde ușor de sol
și tinde spre infinit
ca o rugăciune
deschide poarta cea strâmtă
dincolo de vorbe
nicio contra-zicere
doar priviri fără ecou
în așteptarea
răscumpărării Cuvântului

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Sunt aici

cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins


din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011

Și îngerii plâng

în bătaia soarelui
bobul de rouă
oglindește
un chip nepământesc
ochii lui
au lăcrimat
în zori
sub greutatea
unui nou răsărit

aripa stângă
flămândă 
de o adiere din rai
mângâie cerul
îmblânzind zorii trandafirii

aripa dreaptă
scrijelește în tină
slove de rugă
și freamăt de gând
din noaprea cea albă

...

o sfinte înger
unic și prieten nedespărțit
învață-mă să ridic brațele
și să exersez
zborul spre cer

07.01,2021 /  Simeria

Sorin Micuțiu

Gânduri fugare

am pus la îndoială
Cuvântul
când șoaptă ispitei
cu timp
ne amăgea
și-am rătăcit
în răscruci
de anotimpuri
adulmecând cetele cerbilor
în căutare de izvoare

pe urmele lor
amurgul coboară
tămâind gândul
prieten singuratic
al cuvântului
și zorii
miros a prescură

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Sorin Micuțiu

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină

cumpăna toamnei

peste firavele noastre bucurii

octombrie 

se furişează viclean

pe lângă noi

s-a sfârşit demult secerişul

cu incertitudinea preţului la pâine

„reformele”

ne-au lăsat cămările goale

inventarul nădejilor noastre

s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă

aşază peste noi

năvod de griji

suntem prizioneri

la cumpăna vremii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Între două iubiri

călătoresc prin viață
cu pas nepregătit
prea adesea forțat
să-l împart
cu nerăstignitul
din eul meu
 
iubesc
dar lumea
mă pierde
în labirinturi de vise
iscusit vânturate
în somnul din care
nu pot vedea Lumina
înmugurind timidă
peste abisul
unde-mi dispar
rând pe rând
clipele
zilele
anii

...
 
călătoresc prin cuvinte
și mii de stări
nemaitrăite
mi-nalță pasul
după fiecare șovăire
spre ceva mai înalt
Golgota inimii
 
învăț să iubesc
fiecare biciuire
a suferinței
și trag după mine
bucuria
de a nu mai fugi
de răstignire
 
31.01.2021
Sorin Micuțiu 

Emoții legate în noduri

sunt clipe de tăcere…
inima mă ceartă
nu pot transforma
dragostea în cuvinte
ea nu știe
că nu vreau să o rănesc

joc de puzzle e timpul
sufletul o adiere de ocean
în fluxul și refluxul gândurilor
a rouă de toamnă
miros diminețile

vârtejuri de vise
topite în căldura iubirii
ascund sămânța nopților albe
contaminate cu cerneluri
din cerul răsturnat

peste pleoape
se așterne stingerea
ziua o ciornă de cuvinte
descântă la poarta viselor
să nu-mi fie de deochi

Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare" 2011- editura Art Book 

Fără bilet de voie

Că pot zbura am învățat

pe la optispreze ani

închisoarea omenească

din care evadesem

se pierdu-se în hăul muntelui

când escaladam viața

să ating cerul cu mâna

pentru prima dată

mă simțeam stăpân

pe bucățica mea de văzduh

în spatele ochilor

sufletul amplifica bucuria

într-un joc de lumini

simțeam aripile fâlfâind

deasupra capului

și norii atingând tălpile

în zborul lin al acceptării 

... să zbori

nu ai trebuință 

de bilet de voie

deschide doar brațele

și îmbrățișază cerul

Sorin Micuțiu

23.09.2022

Filă de Acatist

 

neliniştea dorului
din adâncul inimii
zămisleşte o rugă
în ritm de metanie

bucură-te
auroră a dimineţii
Maica lui Dumnezeu

Preasfântă Fecioară Marie
bunătate negrăită
învăluie-mă-n lumina
din Soarele veşnic
sădeşte-o să ardă
întristarea
durerilor nespuse
mă iartă
că nu te întâmpin
cu ram de finic

Sorin Micuțiu

Dulce de amar e timpul

spuza de neguri
se cerne ultimul suspin
umbre şi lumini
pe ţărmu-nsingurat
simt sufletul gol
de bucuria dintâi

spălată în valuri
crucea devine uşoară
ştearsă e clipa
când din amfora lumii
îmi potoleam setea

te aştept
ceas de odihnă
pe umărul cald
tăcerea înfloreşte
se deşiră ameţitor
zilele trec fără seară

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 Edit. Art Book, Bacău, 2011