Ghemuit în semnul nopţii

Înaripat gândul
mă poartă în trecut
conspirativ
neputinţa din nopţile albe
îmi face semn
închid ochii
să văd cine-mi răspunde
zâmbesc

stau ghemuit
lângă copilul din mine
sorbind din cupa plină
nectarul celest
al iubirii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Rămâi, vis de copil!

Visului meu cu aripi de înger

Ce mă-nalţă spre zarea albastră
Înrourându-mi ochii cu lacrimi de bucurie,
Visului meu ce creşte-n inima-mi tânără,
An de an, în fiecare primăvară,
Îi sunt dator cu prima mea iubire
Ce a rodit în mine dorul veşniciei…

În ceasurile singurătăţilor,
Când printre pulberi găsesc doar pulberi
Simţindu-mi setea crescândă,
El mă poartă spre ploapele stelelor,
Învăluindu-mă în şalul alb al norilor,
Transformându-mi sufletul într-un porumbel
Iar dorul, în triluri de cuvinte…


Da, numai visul , prin neştiute locuri
Mă poartă aprinzând în mine focuri
Ce-s potolite apoi cu versuri de iubire…
Şi cu-ale poeziei jocuri…

…
Doamne, te rog să nu-mi iei
Din suflet copilăria cu visele ei,
Copilul din mine, Eternul trimis
Plămadă a luminii din cerul de vis.

S.M.

Lacrima

 

ca un meșter olar
cu mâini tremurânde
miruie lutul
săgetat de patimi
își picură taina
în neomenești
cuvinte
se-ntinde cale
spre raiul
din care am fugit
ca să-nfloresc
într-o grădină străină

03.01.2021 / Simeria
Sorin Micuțiu

Realitare cotidiană

Să visezi la trecut

când prezentul 

te presează

și viitorul

este amanetat

ignoranței 

este ca o realitate paralelă

ascunsă printre omisiuni

ce nu mai oglindește

întrebări și răspunsuri

nici învățături 

despre viață...

paradoxal

printre degete

se pierde încet

lumea reală

epuizată în virtual

doar sufletul 

își mai poartă crucea

respingând orice detenție

se contopește cu lutul

și trupul viază

blagoslovit

sub cerul nou

în umbra veșniciei

Sorin M.

17.09.2022

Unui Anonim

Aruncat la marginea vieţii
nu prezinţi importanţă
în lumea marilor hotărâri
tu nu exişti

egoismul
mi-a nimicit clipele
şi bucuria de a dărui
născut liber
orizontul inimii
mă ţine captiv

o umbră stingheră
în pragul casei
a încrestat
taina numelui tău

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

Îngenunchez cuvintele

De unde veniţi voi gânduri
caligrafiate
nesmerit pe hârtie?

Între fapte şi cuvinte
e o distanţă
care îndeamnă tăcerea...

Îngenunchez
cuvintele în fapte
la picioarele Crucii
dorind a învăţa
să preţuiesc
versurile, rimele.

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Mă regăsesc ...

gândul
se odihneşte
desculţ
în fânul scuturat
inima
sfidează timpul
cu ritm de toacă

printre degete
cerul
ţărm liniştit
ancorează
privirile tale

umbra curcubeului
arvună
unui nou început
răstigneşte trecutul
răvăşit de furtună

exist
sunt piatra mică
dintr-o stâncă ruptă
chip - după chipul tău
mamă

din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book 

Un altfel de dor

cu tâmpla durută

mă sprijin timid

de coperțile groase

ale Sfintei Scripuri

sub bolta înstelată

a filelor albe

aud respirând Sfinții

mi-e dor

să-i  însoțesc desculț

pe nisipul curat

al aceluiași țărm

când eliberat de-ndoieli

în căușul palmelor

din pleoapa plecată

peste ochiul smerit

am strâns  primul rod

" Da, Doamne,

Tu ști că Te iubesc! "

28. 01.2021

Sorin Micuțiu

Dor nebun de mine însumi

cu sufletul gătit
înfrunt nămeți de amintiri
trag aer în piept
neastâmpărul mâinilor
întoarce timpul
filă cu filă
în sens invers
purtând pașii mărunți
spre eternitatea copilăriei

așezați unul lângă altul
ne facem complice cu ochiul
o lume adormită
se trezește la viaţă
primul colind
printre fulgii de nea
aduce macii în obraji

clipele risipite în umbre
picură liniște
copilul din mine
sculptează cerul
croind alei spre veșnicie
apoi adoarme liniștit
pe umărul meu

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Gânduri fugare

am pus la îndoială

Cuvântul

când șoaptă ispitei

cu timp

ne amăgea

și-am rătăcit

în răscruci

de anotimpuri

adulmecând cetele cerbilor

în căutare de izvoare

pe urmele lor

amurgul coboară

tămâind gândul

prieten singuratic

al cuvântului

și zorii

miros a prescură

27.01.2021

Sorin Micuțiu

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,

 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Emoții legate în noduri

sunt clipe de tăcere…
inima mă ceartă
nu pot transforma
dragostea în cuvinte
ea nu știe
că nu vreau să o rănesc

joc de puzzle e timpul
sufletul o adiere de ocean
în fluxul și refluxul gândurilor
a rouă de toamnă
miros diminețile

vârtejuri de vise
topite în căldura iubirii
ascund sămânța nopților albe
contaminate cu cerneluri
din cerul răsturnat

peste pleoape
se așterne stingerea
ziua o ciornă de cuvinte
descântă la poarta viselor
să nu-mi fie de deochi

Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare" 2011- editura Art Book 

Iubire

 

zăvorăsc pe buze
ca un surâs mii de șoapte
când te simt lângă mine
clopote grele de bronz
bat în dungă și inima tremură
la fiecare izbitură
aș fi fericit să se spargă
poate ai simți mirosul de nard
cules de pe chipuri de îngeri
și păstrat pentru ziua în care
nu vor mai înflori salcâmii

încă te mai văd cedru din Liban
îmbrăcată în aur și porfiră
tu și eu
doi muguri înfloriți
în cununa de spini

de câte ori să mai arunc zarurile

din vol. "Fereastra deschisă " de Sorin Micuţiu. - Edit. Art Book, - Bacău , 2018

De Paşte

 trufaşă
moartea ne minte
creduli
admitem nefiinţa
ciocnind ouă roşii

învierea 
o necuprinsă taină
de hotarele firii
ascunsă
în bobul de grâu
renăscut în prescură

la căpătâiul anilor
un nou început
fără timp

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Miracol

Cu fiecare apus
pun spre încolțire
pe pragul vieții 
cuvântul șoptit
la ceasul rugăciunii
deschid o fereastră
spre cerul din mine
și evadez din trup
pășind timid
ca într-o zi de Florii
în Ierusalimul sufletului

în podul palmei
ascund o fărâmitură de pâine
inepuizabilă anafură
la masa tăcerii


29.09.2022
Sorin Micutiu

De Florii

ard lângă icoană
lacrima împăcării
un nou anotimp
dă gust cuvintelor
glasul cărnii tace
e timpul sufletului

din preaplinul pătimirii
se aud fâlfâiri de aripi
printre stâlpări
ţes mahramă
gândurilor
cerul
revarsă albastru
în palme

mă reculeg
şi merg mai departe
vindecat de nevisare

din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011

Meditaţie - în semnul crucii

 

                                        

pe o bancă austeră
într-un colț ferit
de furtuni sufletești
prefer să mă mint singur
are efect anestezic

sparg ferestre
în pântecul zidului
ridicat împotriva
vorbelor aruncate în vânt
măcar un ceas
să mă strecor
în nemărginita grădină
la umbra întregului
retrăiesc sfios
primele mișcări
din clipa fecundării
în codul genetic
îmi temperez firea
prea visătoare uneori
ochii și buzele
sunt ale mamei
nu mă îndoiesc nicio clipă

din vol. Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

foto:  Un trecator ca o umbra in noapte – Desen de Corina Chirila

Citeşte-mi nerăbdarea pe chip

 

din creştet până în tălpi
sunt iarăşi eu
kilometri de gânduri
protestează la vamă
le-am încălcat dreptul de proprietate

vorbele par confuze
se cântăresc reciproc
şi curg cascadă
într-un spaţiu inert
unde distanţa 
dintre minciună şi adevăr
nu poate fi măsurată

respir printre şoapte
doruri cărunte de aşteptare
timpul nu mă susţine
oare câte uşi voi mai închide
de emoţie
de frică

nu voi şti niciodată

din vol. Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Fără bilet de voie

Că pot zbura am învățat

pe la optispreze ani

închisoarea omenească

din care evadesem

se pierdu-se în hăul muntelui

când escaladam viața

să ating cerul cu mâna

pentru prima dată

mă simțeam stăpân

pe bucățica mea de văzduh

în spatele ochilor

sufletul amplifica bucuria

într-un joc de lumini

simțeam aripile fâlfâind

deasupra capului

și norii atingând tălpile

în zborul lin al acceptării 

... să zbori

nu ai trebuință 

de bilet de voie

deschide doar brațele

și îmbrățișază cerul

Sorin Micuțiu

23.09.2022

Orele zilelor mele

grăiesc cu mine însumi
vorbele îmi sunt încorsetate de lipsa de 
timp
pentru diagnosticarea Logos-ului
Kronos are nevoie de roade

descompun în miimi de secunde minutele
ierarhizez evenimentele clipă cu clipă
le împart egal relativ confuz
să-mi ajungă pentru douăzecișipatru de 
porții

Și îngerii plâng

în bătaia soarelui
bobul de rouă
oglindește
un chip nepământesc
ochii lui
au lăcrimat
în zori
sub greutatea
unui nou răsărit

aripa stângă
flămândă 
de o adiere din rai
mângâie cerul
îmblânzind zorii trandafirii

aripa dreaptă
scrijelește în tină
slove de rugă
și freamăt de gând
din noaprea cea albă

...

o sfinte înger
unic și prieten nedespărțit
învață-mă să ridic brațele
și să exersez
zborul spre cer

07.01,2021 /  Simeria

Sorin Micuțiu

Ascult liturghia primăverii

 

înmuguresc tăcut
sub greutatea singurătății
florile de măr
pătrund adânc în suflet
pe covorul ierbii
odihnesc
bătând la porți de cer
un vis ştrengar
caut
într-un mod egoist
nostalgia copilăriei
să-mi gânguresc cuvintele
sub privirile mamei

înnod anii
pun la dospit
amintirile alb-negru
în Duminica Învierii
le voi regăsi
liturghisind
poemul
neterminat aici

Sorin Micuţiu ; din vol. "Patruzeci", pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Vis legat de Cer

Pe fila albă din caiet,
Dorind să scriu un mic sonet,
visând eu m-am trezit deodat’
un vis ce îl credeam uitat...

 
Adânc era în mine-ascuns,
Şi suspina de-un dor nespus...
Credeam că-n zori visele pier,
dar el era legat de Cer.

Iar dorul meu înaripat,
că pot iubi mi-a arătat...
Şi-atunci când eu timid iubesc,
uit de necaz...simt că plutesc...

Te iubesc, sora mea în Hristos! 

Te iubesc, fratele meu în Hristos! 

Vă iubesc!... 

Voi sunteţi vis din visul meu

  Va iubesc cum Îl iubesc pe Dumnezeu!

03.10.2009

Sorin M.

În culpă

 

alergăm zi de zi
de pe un trotuar pe altul
cu ochii în pământ
prea ocupați
cu nimicuri
să mai privim înainte
ascultăm în căști invizibile
zgomotul lăudăros al minciunii
și ecoul amar
dinlăuntru unei inimi
tot mai pustii
 
ne poticnim
pe culmea povârnișului
și în loc să îndoim genunchii
ne plângem cuvintele
judecate
înainte de a fi rostite
doar pentru că iubim 

adevărul
de dincolo
de gratiile efemerului
 
în toată această gâlceavă
uităm să trăim
și doar teoretizăm
credința
nu mai avem timp
decât să ne spălăm pe mâini

06.02.2021

Sorin Micuțiu

Sunt aici

 cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins

 
Sorin Micutiu, din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"
2011- editura Art Book

Iubesc românește

nu-mi asum
sărbătorirea kitsch-ului
avalanșele de inimioare
rătăcite-n declarații siropoase
sunt fiul Dochiei
nu cetățean roman
să mă închin zeiţei Iunona
ascunsă în umbra lui Valentine's Day
iubirea nu se cumpără
de pe rafturile unui magazin
într-o anumită zi
dragostea se consumă degeaba
când e pusă la vânzare

mai păstrez la icoană
viorele și tămâioare
de la zburătorit
n-am fost iute de picior
și a sărutat-o altul

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Turca de la Holbav reprezinta unul dintre obiceiurile care au reusit sa se pastreze din cele mai vechi timpuri si sa faca cunoscuta regiunea Transilvaniei atat in tara, cat si peste hotare.

Turca de la Holbav se joaca de Sfantul Nicolae, in data de 6 decembrie, dorind parca sa vesteasca sosirea sarbatorilor de Craciun.

Turca de la Holbav se joaca de catre o ceata de feciori. Acestia au mai multe denumiri in interiorul cetei – vatafum mare, vataful mic, crasmarul, casierul, colacarul si turcasul – acesta fiind cel care joaca turca. Cu toate acestea cel care are un cuvant de spus si care este cu adevarat ascultat este vataful mare. Lui ii datoreaza toti ceilalti un juramant de credinta.

Aceasta ceata incepe in data de 6 decembrie si se termina in data de 7 ianuarie. In tot acest timp, atat feciorii, cat si fetele se aduna la unul dintre ei, impodobesc turca, invata colindele si incep colindatul odata cu Ajunul Craciunului. Mai inainte de a pleca cu colindul, ceata de feciori trece pe la preotul din sat pentru a-l colinda primul si a le da binecuvantarea. Dupa casa preotului, urmeaza casa celui mai important om al comunei – cea a primarului, continuand cu restul locuitorilor.

Turca de la Holbav este insotita de multa veselie si muzica. Dupa ce se colinda, feciorii din ceata incep sa joace turca, dupa care acestia sunt recompensati de catre sateni.

In data de 7 ianuarie vataful invita tinerii din sat la masa pe care o organizeaza in cinstea acestui obicei.

Foto: http://media.realitatea.ro

În noaptea albă

 mă strigă inima
ca un clopot nebun
ecoul lui
mângâie umbra amintirilor
încondeiate în vise
peste vechile răni
au răsărit flori de liturghii
în focul lor
se coace iubirea
unică vestitoare
a dimineții fără înserare

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu.

 - Bacău : Art Book, 2018

Sub cerdacul senin

 

înfrunt prejudecăţi
eliberat
de recompensele lumii
depăşesc formalismul
limitele exterioare
iubesc simplitatea
unei naşteri în iesle
fără gratii materiale

teofanic
depăşesc timpul
tăcerile
rodesc profunde întrebări
revăd
întregul drum
reneg din nou
răul şi trufia

prezentul vieţii
dobândeşte lumina
pe neîmpliniri
descopăr
începutul rezidirii

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Sunt aici

cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins


din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011

Unde ești…

 

trecem unii pe lângă alții
necunoscuți și fără mângâiere
tăcerea
pendulează între oameni
într-un ritm străin
ca un blestem
scăpat peste lume
fără dezlegare
 
străzile pustii
mușcă din noi
asemenea tristeții
frigul pârjolește
aburul umed
ieșit de sub masca
mai grea ca o ocară
aspră surghiunire
zâmbetului cald
 
talazuri de ură
se revarsă
peste bietul om creștin
țintuit
prin nedreptate
pe o cruce
ca Hristos
 
,,,
 
prietene și frate
n-o să cazi
de ai credință
strânge-ți nădejdea
ca-ntr-un teasc
în curând
vom renaște izvoare
 
 
16.01.2021
Sorin Micuțiu

Te iubesc, suferinţă!

Te iubesc suferinţă,
chiar dacă uneori
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...

Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc să mă pot ridica.

Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!

*  *  *

Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

La răscruce

trag după mine
umbra unui cer
brăzdat de tăişul
vorbelor goale
ecouri de gânduri
odihnesc pe buze
sub sânul stâng
inima ţipă
iubirea
e doar la suprafaţă
face shopping
de la second-hand

iartă-mă
închide ochii
nu vreau să mă vezi aşa
curând
voi zâmbi larg
cu fiecare respiraţie

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”,
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Şi lacrimile se evaporează

 nu mai ridic anilor redute
taxez fiecare clipă neîndulcită
aşternută cu dibăcie pe geana amurgului
mă remontez fără aranjamente şi măşti
în aşteptarea prietenilor risipitori

derulez în faţa ochilor amintiri
aventuri de iubire începute în roua tinereţii
şi ascult bătaia răsunătoare a inimii
cum îşi încrestează ecoul în cicatricile
abia vindecate

un cântec de leagăn fredonez gândului
şovăitor pe marginea prispei
respir adânc la fiecare tresările a lui
în timp ce pe speteaza scaunului
odihnesc şirag de perle inodore

arunc o punte spre singurătăţile confraţilor mei
e prea scurtă să ajungă la mal

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu - Bacău : ArtBook, 2018

Împânzesc cerul cu vise

lângă zidul plângerii
depăn amintiri
mai cos un petec
la haina vieţii
aştept să renasc
dragostea
din mugurii aripilor
ascunse în mine

noaptea mă inundă cu stele
dimineaţa cu rouă
parfumul copilăriei
mă îmbată

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Dangăt de clopote-n sat

 
Și tu, frate Gheorghe?! 

Ai plecat să te întâlnești cu mama și cu tata, cu frații mai mari Neluță și Florin?

Ieri te bucurai de zăpadă, că a nins, azi...

clătinat de tristețe
dar nu prăbușit
ridic privirea spre cer
și plâng și zâmbesc
în același timp
tăcuți de sus
mă veghează părinții
și frații
amintirea lor
este mereu vie
ca o binecuvântare

Ușa rămâne aceeași

 

când tăcerea
ia forma îmbrățișării
limba inimii se dezleagă
pe orizontală
cuvântul ascultă
sunetul reverberat
din planul vertical
sufletul vibrează
pe singura strună
unde cheia 
se desprinde ușor de sol
și tinde spre infinit
ca o rugăciune
deschide poarta cea strâmtă
dincolo de vorbe
nicio contra-zicere
doar priviri fără ecou
în așteptarea
răscumpărării Cuvântului

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Fiul meu...

 

au trecut niște ani
în felul meu
am dorit să-ti fiu
cel mai bun părinte
din clipa în care
degetul mic
de la mâna mea dreaptă
a devenit
primul tău colac de salvare
am știut
că vom fi o echipă
de biruitori
 
ești visul nostru
din acea seară de mai

în care eu și mama ta

ne-am unit destinele
te-ai născut ca un unic dar
venit de sus
să ne înveți să iubim
necondiţionat
 
fiecare om are o cruce
propria lui poveste
și tu
și noi
în căușul palmelor
strângem aceleași lacrimi
nerostite
ele ne vor încununa fruntea
în lumea
fără de umbre
 
...
 
aș vrea să mă ierți
să fiu tată
am învățat odată cu tine
dăruiește-mi o secundă
în fiecare zi
să nu mor
de dor
 
 
fiului meu Andrei 
Sorin Micuțiu
 
 

Azi în anul centenar

Cinstim prin cântare pe-ai noștri-înaintași, 
Care-au lăsat prin scrieri și fapte la urmași
Comoara cea mai mare - Solia lui Hristos,
Prin sfântă ascultare s-o ducem mai frumos.
 
Refren:

Fraților, la rugăciune pe al dragostei altar,
Vorbele și viața noastă sunt în taler pe cântar!
Vom fi vrednici de trecutul – fagure de miere plin
Sau sfârși-vom sub secure ca cel mai frumos smochin!?
 
Cinstim pe frații noștri, ostași ai lui Hristos,
Și-au înfruntat vrăjmașul, cu chipul credincios.
Ei n-au călcat cuvântul cel dat prin Legământ,
Prin jerfe și prin lacrimi, plătit-au prețul sfânt.
 
Cinstim pe toți stegarii din fruntea oștirii,
Ei n-au pierit în lupte - sunt dorul unirii!
Ne așteaptă Acasă rugând pe Dumnezeu
Să vadă peste Oaste, râvnitul curubeu.

de Sorin Micuțiu / 01.01.2023

Izvorul gândurilor mele

 

aud șoapte pe la colțuri
că nu transpun bucuria în versuri
îmi cer iertare
cuvintele-mi sunt neputincioase
când sunt în afara adevărului
 
punem atât de mare preț
pe lucruri exterioare
alergăm o viață întreagă
după plăceri efemere
trăim doar la suprafață
la nivelul simțurilor
fericirea
este doar un puzele improvizat
 
nostalgiți
plutim în derivă
duși de valurile vieții
și ascultăm zi de zi
acelaș playlist
acum și aici
 
în gălăgia de afară
nu mai auzim linistea dinlăuntru
ne secătuim sufletul
și uităm că bucuria
este înainte de toate

o stare lăuntrică

08.02.2021
Sorin Micuțiu

Un altfel de curs - sau pofta de libertate

uneori ne întristăm
de numărul obligațiilor
alteori ne agităm
pentru drepturi
prea multe întrebări
prea puține răspunsuri
dușmănim fără motiv
vorbim de-ale noastre
și uităm de-ale lor
avem destule
și nu avem nimic

lăcomia ne strivește
traficăm inuman vrajba
fără nici-o remușcare
cerșim milostivire
și dreptul la muncă
în deșertul ispitei
iubirii de bani

ce acorduri internaționale
ce convenții și statute
protocoale
conferințe 
ce legi și ce onoare
când dictează doar
cererea și oferta

și totuși
să nu uitam 
cuvântul lui Motrescu*
"iubesc mai mult libertatea
decât viața"

* „Este un caz unic în istoria rezistenţei anticomuniste din România. Un ţăran bucovinean sărac, Vasile Motrescu, constrâns de comunişti să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-şi apăra libertatea şi viaţa. În acelaşi timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face şi simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un ‘Jurnal’, în care a consemnat toate preocupările, suferinţele şi gândurile care îl frământau, toate evenimentele şi speranţele care i-au marcat viaţa de om liber în sălbăticia munţilor, ziua şi noaptea, vara şi iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării „Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu şi rezistenţa armată din Bucovina, 1944-1958”, de Adrian Brişca (INST)

12.01.2023 - Buzău

Sorin Micuțiu

Confesiune

privesc cu suspiciune

fiecare zi

împrăștiată

în vorbe fără fapte

fiecare ceas

confuz

îmi ţiuie în urechi

cuvintele

netrăite îndeajuns

fiecare clipă

pierdută

diluează culorile apusului

iar soarele

sângeriu

mă rostogolește

odată cu el

spre-o altă dimineață

 

noaptea

este un potir

îmi miruie sufletul 

legănat

în rugi de iertare

09.01.2021 / Simeria

Sorin Micuțiu

Anii vieții mele

de mine însumi mă tem
nu de moarte
gândul că mă voi întâlni cu ea
nu-mi strică bucuriile vieții
este ca un vis
unde nu poți lua trupul cu tine

mi-am împărțit viața
până mai ieri
în anii după mama
prezentul îl număr și după tata
accept suferința nefiresc de ușor
mă înălță deasupra tuturor umbrelor
trecutul este ca o fereastră
peste care nu pot trage obloanele

ascund de ochii lumii
o colecție de ani netrăiți
stăpâniți de un destin orb
în jocul pasiv al vieții
până când în cartea exodului meu
Dumnezeu a scris cu litere mari
ASTĂZI

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi 

Dulce de amar e timpul

 

în spuza de neguri

se cerne ultimul suspin

umbre şi lumini

pe ţărmu-nsingurat

simt sufletul gol

de bucuria dintâi

spălată în valuri

crucea devine uşoară

ştearsă e clipa

când din amfora lumii

îmi potoleam setea

te aştept

ceas de odihnă

pe umărul cald

tăcerea înfloreşte

se deşiră ameţitor

zilele trec fără seară

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Iubind fără măsură

să nu-mi laşi anii inimii
să meargă în derivă
cerşind un refugiu de-o clipă
copilului inocent
pierdut sub poala mamei

învaţă-mi gândul să zboare
tainic deasupra încercărilor
iubind fără măsură

voi pleca liniştit
spre a mă reîntâlni
cu mine iubire

din volumul personal  ”40”, Editura Art Book, 2014

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi 

Dincolo de prezent

împotriva timpului

mă răzvrătesc

şoapta vântului

îmi zguduie lutul

în jarul iubirii

l-am ars

şi l-am stins

grea spovedanie

felinarele inimii

luminează vitralii

o sete crescândă

dezleagă suspine

pe altare

ard anii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

A sosit din nou Crăciunul

 

A sosit din nou Crăciunul
cu colindele cereşti
ce-s cântate-n nopţi divine,
pe la case sub fereşti.

Cerul şi pământul cântă,
totul este ca-ntr-un vis,
suflete ce azi colindă
acum cerul li-e deschis!

Tinerii cu dor s-adună,
în Biserica din sat,
să ia binecuvântarea
pentru-al lor colind curat.

Haiku

 Flori de grapefruit -

înmiresmează casa

în prag de Crăciun

 12.12.2022 / Sorin Micuțiu