Aduceți-vă aminte

Aduceți-vă-aminte de cei ce-au fost lumini,
Ce-n noaptea necredinței, purtau cununi de spini,
Cu rugă și cu jertfă, prin lacrimi și nevoi,
Ne-au dăruit credința ce arde azi în noi.
 
Aduceți-vă-aminte cu drag de-al lor cuvânt,
De pașii lor ce încă răsună pe pământ.
Ei n-au trăit zadarnic, n-au alergat în vânt,
Ci-au fost făclii aprinse în Duhul cel Preasfânt.
 
Priviți spre ei cu teamă, cu sufletul deschis,
Căci faptele lor sfinte la cer s-au scris, s-au scris.
Să nu uităm povața ce Domnul ne-a lăsat:
Că omul doar prin harul credinței e salvat.
 
Nu e târziu, o, frate, ridică-ți iar privirea,
Căci Dumnezeu nu lasă pierdută omenirea!
El pune-n fiecare un sâmbur de căință,
Un glas ce încă strigă: „Veniți la pocăință!”
 
Nu căuta scăpare în scuze și-n uitare,
Ci vino lângă frații ce cântă o chemare.
Căci bine e, cum spus-a și David în Psalitire,
Să locuiască frații în pace și-n unire.

Când lumea e grăbită, uitând de ce e sfânt,
Când glasuri se ridică certând pe Duhul Sfânt,
Să nu ne fie teamă, nici inima departe,
Ci drepți noi să rămânem, veghind în zi și noapte.
 
Căci mulți se plâng că astăzi nu sunt călăuziri,
Dar unde-s cei ce caută lumina-n mănăstiri?
Unde sunt cei ce-n rugă își pleacă a lor frunte?
O, frate, Domnul cheamă, dar cine vrea s-asculte?
 
Biserica-i aprope, preotul nu-i străin,
Nu e nici calea stinsă, nici drumul prea puțin,
Ci inima adesea e-nvinsă de ispită,
Și pentru slava lumii, o viață-i irosită.
 
Adu-ți aminte, frate, că n-a fost părăsit
Acel ce-n rugăciune la Domnul a venit.
Însuflețit de harul nădejdii ce nu moare,
Aleargă azi la Domnul, căci El îți dă iertare!
 
Adu-ți aminte, frate, să fii un far aprins,
Să duci tot mai departe, cuvântul neînvins.
Că-n ziua judecății, la tronul Celui Sfânt,
Vor plânge doar aceia ce-au risipit în vânt.
 
 
29.03.2025
Sorin Micuțiu