Nu se sting cei dragi,
se risipesc în lumină,
ca un gând
care încă iubește.
Iubirea lor nu moare.
Se întoarce, tăcută,
în aura din noi.
Au plecat doar din privire.
Rămân în tot ce nu se vede,
dar se simte.
Sunt aici,
în liniștea care ne atinge
când nu înțelegem
de ce lăcrimăm.
Plecarea lor
e doar un alt fel
de a sta.
Și poate acesta e adevărul:
că ei devin tăcerea
din care începem să învățăm
că iubirea nu moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu