Nu mă numi – simte-mă

Ne naștem liberi, dar învelim pielea în cuvinte  
ca într-o haină cusută de alții.  
Ne lăsăm numiți,  
ambalați în litere care nu ne conțin.  

Etichete peste etichete,  
straturi de praf pe oglinda sufletului,  
ca să nu ne mai vedem,  
ca să nu mai întrebăm:  
Cine suntem cu adevărat?  

Fragilitatea e ca o pânză subțire de cristal,  
o atingem cu teamă,  
de parcă un cuvânt ar putea s-o spargă. 

 
Ne îmbrăcăm în cuvinte rigide,  
ca niște armuri cusute din teamă,  
să ascundem zbuciumul care clocotește dedesubt.  

Dar lumea nu e o hartă cu granițe trasate,  
iar oamenii nu sunt inscripții pe pietre.  
Sunt valuri ce dansează sub lună,  
sunt umbre de poveste în lumina apusului.  

Nu mă îngrădi în margini strâmte,  
nu mă reduce la un titlu,  
la un cuvânt simplificat până la os.  
Lasă-mă să fiu haosul frumos,  
furtuna fără explicații,  
răsăritul fără nume.  

Pentru că oamenii nu sunt etichete.  
Sunt strigăte, sunt vise,  
sunt umbre care îmbrățișează noaptea,  
sunt lumini care se risipesc în mister.  
Nu mă numi.  
Simte-mă.   

Nu fi o etichetă.  
Nu accepta să fii redus la un cuvânt.  
Fragilitatea e un steag al celor vii.  
Ridică-l sus.

13.05.2025
Sorin Micuțiu