 |
| fotografie realizată de Vasile Laurentiu Sorin |
Mi-e dor să întâlnesc poeți.
Nu cei de pe rafturi,
ci cei vii,
cu degetele atinse de lumină
și inima încă umedă de emoție.
în cuvinte
care nu zguduie lumea,
dar o ating acolo unde doare frumos.
ca într-o grădină de oameni
care nu se tem să plângă
sau să râdă în mijlocul unei metafore.
Nu ca pe niște compuneri frumoase,
ci ca pe niște mărturisiri
de suflet curajos.
Mi-e dor să fiu atins de un vers
și să plec cu el în suflet,
ca o scrisoare primită de departe.
Să mă întâlnesc cu poezia
prin voi.
Prin glasurile voastre.
Prin ochii care încă mai visează
dincolo de lucruri.
când ne vom întâlni toți
cei care simțim la fel,
va mai fi nevoie să spunem ceva?
sau vom tăcea…
ca niște poeme
care știu deja că sunt înțelese?
28.05.2025
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu