Graiu’ din Ardeal

  

Aici la noi, în sfântul meu Ardeal
Răsună graiul vechi, cu dor și soare
Și-n vatra casei fierbe ca un ritual
O coleșă de aur, aburindă-n zare.
 
Pe uliță trece nea Ion, beteag
Îngândurat-își vede de-a lui cale,
Dar un bolund mai face câte-un șag
Și-un hohotit se-aude peste vale.
 
Prin vramița din gard iese un moș
Cu vorba lui domoală, șugubeață:
„Tulai” se-aude, de-i drumul glodos
Și râsul îi rămâne-n colț de față.