joi, 24 aprilie 2025

Izvorul Tămăduirii

 


Astăzi fac o pauză.
Din tot. Din lume, din griji,
chiar și din mine.
 
Pun o cană cu apă sub un nuc bătrân.
Nu pentru superstiție,
ci pentru că în gestul acesta e curajul de a întreba.
 
Nu mi-e teamă ce voi vedea în fundul cănii.
Viața nu se măsoară în zile,
ci în felul în care le trăiesc.
 
E Izvorul Tămăduirii azi.
Și fiecare strop de apă sfințită
atinge tăcut ceva în mine.
 
Mă întorc. Nu în trecut,
ci înspre ce contează -
spre liniște, spre lumină, spre Maica Domnului.
 
Ea mă așteaptă,
mă privește cu blândețe
și-mi spune că nu sunt singur.
 
Aleg să cred.
Aleg să merg mai departe,
chiar și cu pași mici.
 
Pentru că știu -
acest drum nu îl fac singur.
Și asta îmi este de-ajuns.
 
24.05.2025
Sorin Micuțiu

Niciun comentariu: