Bateria sufletului

  

În buzunar,
mereu e plin
telefonul meu.
Îl încarc,
îl verific des,
nu-l las o clipă.
De scade o linie,
am stres.
 
Câte mesaje,
câte apeluri,
câte scroll-uri
fără sens.
 
Dar sufletul?
Încet, încet,
se face mic,
se simte gol.
L-am neglijat,
l-am ignorat,
și-acum e stins,
descărcat.
 
Câte zile au trecut
fără să-l ascult?
Fără să-l încarc
cu liniște,
cu adevăr,
cu Dumnezeu?
 
…
 
Azi las ecranul,
ies afară,
respir adânc,
privesc spre cer.
Mă-ncarc cu El.
 
02.04.2025
Sorin Micuțiu