Psalm (XLVI)

 

 

Doamne, în această zi de vineri
din Săptămâna Patimilor Tale,
stau înaintea Ta
cu inima tremurândă.

Tu, Cel ce Te îmbraci
cu lumina ca și cu o haină,
astăzi stai gol la judecată
pentru mine.

Tu, Cel ce ai spânzurat
pământul pe ape,
astăzi ești spânzurat pe lemn
pentru păcatele mele.

Eu sunt cel ce Te-am rănit,
eu sunt cel ce Te-am părăsit,
eu sunt cel ce Te-am vândut
cu nepăsările mele.
Și totuși Tu mă privești cu milă
și mă chemi pe nume.

Tu ai plâns cu lacrimi de sânge,
iar eu abia pot vărsa o lacrimă
pentru Tine.
Tu ai vegheat în noaptea durerii,
iar eu adesea dorm
în ceasul rugăciunii.
Tu ai primit paharul amar,
iar eu fug de orice cruce.

Pomenește-mă, Doamne,
întru Împărăția Ta,
căci sunt slab ca Petru,
împietrit ca Israel,
întunecat ca Iuda,
dar strig ca tâlharul:
„Adu-Ți aminte de mine!”

Tu, Cel ce ai fost adăpat cu fiere,
vindecă-mi amărăciunea.
Tu, Cel ce ai fost lovit peste obraz,
vindecă-mi mândria.
Tu, Cel ce ai fost pironit pe Cruce,
dezleagă-mă de tot ceea ce mă ține legat.
Tu, Cel ce ai fost străpuns cu sulița,
străpunge-mi inima de iubirea Ta.

Astăzi, când Tu, Iisuse Doamne,
ești așezat în mormânt,
rămân în tăcere,
așteptând lumina
pe care nu o merit.

Primește-mă și pe mine,
ca pe tâlharul cel smerit,
și spune-mi,
când vei voi,
cuvântul acela
care deschide Raiul:
„Astăzi vei fi cu Mine.”

10.04.2026

Sorin Micuțiu