Doamne, în ziua aceasta de miercuri
din Săptămâna Patimilor Tale,
mă privesc și mă cutremur:
în mine se ascunde Magdalena,
cea care a plâns la picioarele Tale,
dar și Iuda,
cel ce Te-a vândut pentru arginți.
Eu sunt amândoi,
în aceeași inimă.
Când mă ridic spre Tine,
simt mireasma lacrimilor Magdalenei,
care a îndrăznit
să-Ți atingă picioarele
cu pocăința ei prefăcută în mir.
Dar când mă las furat
de grijile mele,
aud pașii lui Iuda în mine,
căutând târguială
pentru liniștea mea bolnavă.
Doamne, nu lăsa în mine biruința lui Iuda.
Nu lăsa iubirea de argint,
iubirea de sine,
iubirea de slavă deșartă
să-mi cumpere sufletul.
Primește, Stăpâne,
puținele mele lacrimi,
așa cum ai primit
mirul Magdalenei.
Astăzi, când Iuda
își arvunește spânzurarea,
dă-mi mie arvuna vieții.
Astăzi, când Maria Magdalena
se apropie cu îndrăzneală,
învață-mă și pe mine
să cad la picioarele Tale
fără să mă ascund,
fără să mă dezvinovățesc,
fără să mă tem
de privirile celor din jur.
Doamne, eu nu cunosc
adâncul judecăților Tale,
dar cunosc
adâncul căderilor mele.
Nu mă trece cu vederea, Doamne,
Tu, Cel cu nemăsurată milă.
08.05.2026
Sorin Micutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu