Cu ce-am să Te-ntâmpin,
Doamne,
azi, în ziua de Florii?
Cu ce ramuri?
Cu ce cuvinte?
Când vii pe mânz de pace,
cu slavă ascunsă-n praf,
ce să-Ți aștern, sfios,
pe calea Ta de har?
să strig în rând cu lumea,
nici haine să-Ți așez
pe ramuri de măslin,
dar am un dor ce arde,
un gând ce nu-i străin:
să fii Tu Împărat
sufletului meu.
Doamne,
în ceasul cel din urmă?
Când tot ce-i lut
se stinge,
cu ce-am să-Ți ies ‘nainte,
cu palme goale, reci,
când Tu vei fi în slavă
și eu n-oi fi pe veci?
ce n-o voi ști rosti,
de rugăciuni uitate,
de zile-n care eu
Ți-am dat prea puțin loc
în vremea mea grăbită...
Cu ce să vin la Tine?
Cu ce?
cu inima curată,
cu lacrimi de căință
și gând de mulțumire.
Și-n loc de ramuri simple
Îți dau iubirea mea—
să-Ți fie drum spre mine,
acum și pururea.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu