Psalm ( XLII )

 

Doamne, în această sfântă zi de luni,
din Săptămâna Patimilor Tale,
a începuturilor și a sfârșiturilor,
mă ridic din somnul meu greu
și îndrăznesc să-Ți spun:
 
„Cămara Ta, Mântuitorul meu,
o văd împodobită,
și îmbrăcăminte nu am
ca să intru într-însa.” *
 
Mă apropii de Tine cu foame,
nu de pâine, ci de mântuire,
căci Tu ai flămânzit de mine mai întâi,
Tu, Pâinea Vieții,
venind la smochinul neroditor
ca să mă înveți ce înseamnă rodul.
 
Nu mă lăsa, Doamne,
să fiu doar frunză,
doar zgomot și umbră.
Fă-mă brazdă adâncă
în care să crească roade
vrednice de pocăință.
 
Tu ești Mirele
care vine în miezul nopții,
iar eu sunt sluga care adoarme
cu capul pe propriile griji.
Trezește-mă, Doamne!
 
Îmbracă-mi sufletul în lumină
ca să pot intra în Cămara Ta
fără rușine,
fără frică,
fără să mă ascund
după frunze vechi.
 
Primește-mă la Cina Ta,
nu pentru că sunt vrednic,
ci pentru că flămânzesc după Tine.
 
Amin.

*Luminândă din Săptămâna Sfintelor Pătimiri

06.04.2026
Sorin Micuțiu