- în memoria Poetului Traian Dorz
În ziua când ai plecat,
n-a fost tăcere,
ci un început de cânt.
Ți-ai lăsat inima în pagini de cărți
și ai dus cu tine lacrimile
tuturor celor care n-au putut vorbi.
Ai cunoscut suferința
nu ca pe o rană,
ci ca pe o rugăciune
aprinsă în întuneric.
Cuvintele tale n-au îmbătrânit.
Sunt vii.
Ne ard.
Ne trezesc.
Ai coborât Cerul în noi
nu prin strigăt,
ci prin tăcerea care înalță.
Astăzi nu plângem,
ci ne plecăm
în fața unei vieți care s-a făcut jertfă.
Poetul Dorz,
nu a murit.
A urcat.
Și de acolo
ne privește
ca un far
într-o noapte care a uitat
să mai cânte.
20.06.2025
Sorin Micutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu