Uneori, când nimeni nu mai așteaptă nimic,
cerul coboară tăcut, într-o petală.
Și-n noi rămâne un mugur
care nu renunță,
o lumină ce nu uită să spere,
chiar și-n întuneric.
Nu toate înghețurile ucid.
Unele doar ne curăță
de visuri prea grele.
Rănile adânci
pot ascunde izvoare
pe care nu le știam.
Nădejdea nu face zgomot.
Stă ascunsă și așteaptă
o rază.
Și, într-o zi, de vară,
când pomul pare doar frunză,
înflorește.
Așa mi-a spus cireșul din grădină -
cu o singură floare.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu