Ia românească, veșmânt de
lumină,
Cu crucea-n cusătură, de rugăciune plină.
Pe umeri de mamă, pe piept de bătrân,
Purta-a credința în neamul român.
Sub fir și mătase, în alb s-a
țesut
Un dor de pământ și-un cer nevăzut.
Simbol și altar, ca o taină cerească -
Crucea și rugăciunea, în ia românească.
Cu ac, cu credință, femei au
brodat
Simboluri divine, păstrate curat.
În fiecare motiv - un legământ sfânt,
Un imn către ceruri și-al țării pământ.
Cu crucea-n cusătură, de rugăciune plină.
Pe umeri de mamă, pe piept de bătrân,
Purta-a credința în neamul român.
Un dor de pământ și-un cer nevăzut.
Simbol și altar, ca o taină cerească -
Crucea și rugăciunea, în ia românească.
Simboluri divine, păstrate curat.
În fiecare motiv - un legământ sfânt,
Un imn către ceruri și-al țării pământ.
Când neamul tresaltă și cerul e greu,
Ea stă ca o rugă, în sufletul meu.
Ia românească - icoană pe piept,
Crucea străbunilor, cu har înțelept.
Sorin Micutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu