în amurgul pustiu
zilele se scurg monoton
gândurile pasagere
îmi fură somnul
privesc depărtarea
simt roua pe obraz
aş vrea sa evadez
să întind mâinile şi să zbor
visez cu ochii deschişi
pleoapa nopţii rece se lasă
hoinăresc
prin atâtea vise zămislite
în propriul atelier expresiv
încuiate într-un sertar
zeci de ciorne vorbesc despre iubiri
imagini vii ale trecutului
o muză
apare când mă aştept mai puţin
strecurând speranţe
nu am curaj să o ascult
am fost prea des
amăgit
Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"
