Multumesc, Ana Maria Gîbu!
sâmbătă, 28 decembrie 2013
miercuri, 20 noiembrie 2013
.jpg)
Mamă
2.jpg)
luntre cu vâsle obosite
şi valuri cărunte
îţi cad pe umeri
în zbor altruist
clădeşti veşnicia
pe aripa-nserării
lumină lină eşti
vecernie sufletului meu
aştept răsăritul stelelor
să visez cu ochii deschişi
tăcerea din jur
sub tălpile goale
miresme de primăvară
se adâncesc
în urma paşilor tăi
din volumul personal de poezie "Vindecat de nevisare"2011- editura Art Book
vineri, 8 noiembrie 2013
LIRA21- CELE MAI FRUMOASE POEZII 2013
CENACLU LITERAR ONLINE
CELE MAI FRUMOASE POEZII/ 2013
Grafica postata în site Lira21
- Vlad Turburea -
Clik pe imagine
vineri, 1 noiembrie 2013
sâmbătă, 8 iunie 2013
Adevărul unui fapt
din mărul ce-a rodit în noapte
am muşcat cu lăcomie înfigându-mi dinţii adânc
nu m-a durut niciun gând
când în partea dreaptă a inimii se izbea de pereţi
tot mai stins ecoul sufletului
am aţipit sătul în otava aceea moale
ramurile decupau cerul ascunzându-l după frunze
o voce pătimaşă îmi gâdila auzul
iar trupul de humă
se topea în mrejele dezmierdărilor
o mână nevăzută mi-a aşezat sub cap
pernă albă cu miros de pâine coaptă în Rai
dorul nu moare niciodată mamă
am muşcat cu lăcomie înfigându-mi dinţii adânc
nu m-a durut niciun gând
când în partea dreaptă a inimii se izbea de pereţi
tot mai stins ecoul sufletului
am aţipit sătul în otava aceea moale
ramurile decupau cerul ascunzându-l după frunze
o voce pătimaşă îmi gâdila auzul
iar trupul de humă
se topea în mrejele dezmierdărilor
o mână nevăzută mi-a aşezat sub cap
pernă albă cu miros de pâine coaptă în Rai
dorul nu moare niciodată mamă
joi, 23 mai 2013
Psalm
Îndepărtează-mă,Dumezeule,
de ceea ce doresc
şi nu-mi e de folos
şi asemeni Sfântului
cel învăţat
cu ţepuşul lăsat,
arată-mi ispta
ce încă mai are putere
să mă ţină departe de Tine.
Mai aproape de Tine,
mai lângă Tine vreau
îndepărtează-mi vorbele
născute doar pe buze
şi dă-i glas inimii.
Doar ea nu poate să mintă....
vineri, 3 mai 2013
La ceas de vecernie
Ne-am întâlnit la cruce,
loc tainic al tăcerii,
auzisem o chemare
venită din adâncuri,
un susur de izvor
ca o mireasmă de primăvară,
privirea caldă
ochii trişti,
mâinile şi picioarele
străpunse de cuie
îl ţineau răstignit
între cer şi pământ.
Chinuit de durere
a privit spre mine,
era la ceas de vecernie,
uimit de atâta iubire
privindu-L am înţeles:
nu crucea Îl ucidea
ci păcatele mele!
sâmbătă, 9 martie 2013
Au înflorit macii printre gânduri
poem pentru tata
Îmi amintesc
drobul de pâine
de sub pânza de in
împărțit la nouă
tu stai și te rogi
privind izvoarele curate
din ochi de copil
un strop de rouă
alunecă pe geam
ca o lacrimă pe obrazul mamei
nu mai era mâna aceea să o șteargă
amintirea ei
devine o rană
un strigăt mut
împărțit la zece
în palme strângeai
ca pe o anafură
firimiturile
erau deajuns
te săturai privindu-ne
așa te regăsesc și astăzi
mereu între două așteptări
P.S. Am revenit la aceste gânduri scrie mai de mult pentru că se pare că așteptările sunt pe sfârșite :(
În curând va șterge lacrima de pe obrazl mamei...
Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia tatălui meu și nu l-ai dat în mâinile vrajmașilor și ai mântuit din nevoie sufletul său. Și acum, te rog Stăpâne, să acoperi pe tatăl meu cu mâna Ta și fă să vină peste el mila Ta, ca s-a tulburat sufletul său și amarnic îi este să iasă din slăbănogitul său trup. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l înâmpine și să-l poticnească întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de el, cu neștiință sau cu știință, în viața aceasta. Milostiv fii lui, Stăpâne, și să nu vadă sufletul său întunecatul chip al viclenilor diavoli, ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciți și luminați.
Și când îl vei vei judeca, să nu-l apuce mâna stăpânitorului acestei lumi, ca să nu-l surpe pe el, în adâncul iadului, ci stai lângă el și-i fii Mântuitor și sprijinitor. Miluiește, Doamne, sufletul tatălui meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)