din frunze tinere
în nopţi pline de lună
ţi-am cântat
azi
numai ea îşi aminteşte
cuvântul dăltuit
în scoarţa copacului
martor atunci
tace
o să-l îngroape răşina
curgătoare ca o apă
simt poteca neatinsă
printre pietre
doar o floare
de pe ramul despletit
aidoma vieţii
scuturată
din volumul de debut:
”Vindecat de nevisare”,
edit. Art Book, Bacău, 2011
"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)