Urme-n neaua inimii

Cad din cer fulgi de zăpadă

Peste sufletu-mi sărman,

Ce-şi doreşte iar să vadă

Tineri adunaţi grămadă

Ca în fiecare an.

Ţurţuri agăţaţi de grindă,

Braţul lor în gol se-ntind...

Azi nu-i nimenea în tindă

Inima să mi-o aprindă

Cu un minunat colind.

Colindătorului închisorilor de ger - Centenar Traian Dorz - 100 de ani de la naştere

Tu, drag colindător, ce ai visat biserici pline,

Răsunând de cântec, radiind sfântă lumină,

Azi visul tău s-a împlinit, “La căsuţa unde-i neaua până-n tindă”

Iată, “Minunată-i Noaptea Sfântă”, casa este plină!

Azi tot mai mulţi, cu dor, “Lângă Ieslea Minunată”

Ne-adunăm voioşi cântând, “Sfântă Maică, Sfânt Copil, dulce Taină Sfântă”.

Din adâncul închisorii, ne-ai trimis de sărbători,

“O, Sfânt Colind îndepărtat din Noaptea Neuitată…”

Răsună sate şi oraşe…”O Sfânt Colind, o dalbe flori”,

Zorile ne prind adesea, umblând cu Vestea Minunată,