Rătăcesc pe străzi,
cu ochii umezi,
căutând un Om
ce m-a-nvăţat iubirea
să o dăruiesc
înainte s-o primesc...
El mi-ai dat apă
când eram însetat
şi hrană mi-ai dat
când eram înfometat,
şi aripi să zbor
când eram căzut...
Mi-a dat tot ce-a avut.
Mi-e teamă că L-am rănit
sau chiar dezamăgit
cerându-I atât de multe
de la care se aştepta atât de multe...
Luminate de raza lunii
două umbre mă-nsoţesc la pas,
merg ţinându-se de mână....
eu trist, cu chipul plâns
şi El, atent, sensibil, grijuliu.
