Rugă

 

Doamne,
un clopot îmi bate
în suflet,
ascultă colindul
desferecă-mi poarta,
cumpăna vremii, o înclină,
prin vămi de dor
să ning
cu lacrimi veşminte.

Răvaş - unui prieten

Ia treziţi fraţi şi surori

Ia treziţi fraţi şi surori

Şi-ascultaţi pe urători

Veniţi de departe

Să vă facă parte

Darului de sus

Pruncului Iisus.

Hai, treziţi să prăznuim

Şi cununi să împletim,

Cu răbdare şi iertare

Pentru dragostea Lui mare!

Iată, Maica bate-n poartă

Singură nu-i niciodată

Are-n braţe Pruncul drag

Ieşi! Întâmpin-o în prag!

Fă-ţi din casă, ieslea plină

De a cerului lumină.

Iar al inimii suspin

Fie darul tău divin!

Ia sculaţi surori şi fraţi

Şi colindul ne-ascultaţi

Căci cuvântul nu-i de-ajuns

Dacă-n inimi n-a pătrus.

Iată, Maica vă aşteaptă!

Ochii ei spre voi îndreaptă...

Dorul ei e dor nespus,

Dor, din dorul lui Iisus.

Hai cu-ntreaga ta fiinţă

Să-L primeşti plin de credinţă!

Părtaşi la-acelaşi dor să fim

Până-n veci de veci, amin!

Resimţind acut vremelnicia

se-nclină
cumpăna toamnei
peste firavele noastre bucurii

octombrie  
(decembrie )
se furişează viclean
pe lângă noi
s-a sfârşit demult secerişul
cu incertitudinea preţului la pâine
„reformele”
ne-au lăsat cămările goale
inventarul nădejilor noastre
s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă
aşază peste noi
năvod de griji
suntem prizioneri
la cumpăna vremii.

( poem din concursul "Toamna" pe cenaclul online interactiv " Lira 21 ")

Atat de aproape esti Iisuse!

 

Îţi mulţumesc pentru iubire…

când nimeni nu-mi bătea în poartă

Tu mi-ai adus în suflet pace,

uitând păcatu-n Marea Moartă.

Prin neguri m-ai purtat pe umeri

când firea veche, prea nătângă,

cerca din nou să mai dezbine

 nădejdi de aripi să îmi frângă.

 Pe frunte Tu mi-ai pus sărutul

 pecete cu lumini din stele...

Cum aş putea să nu te-ntâmpin

 cu dor, în pragul casei mele?

 Trec anii! Iată iarna vine

 prin viscol spulber frunze moarte…

 Tu eşti din nou atât de-aproape

dar eu mă simt încă departe!

Iubirea mea dintâi

ciupesc strunele
cu degete de jar
o gamă de sentimente
învolburează gândurile

mă strecor printre cuvinte
miruite cu dragoste
izvoare nesecate
în noaptea însetării

pentru o clipă închid ochii
îi redeschid grei de cer
acelaşi psalm îmi cântă
în privire

 Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"