Îţi mulţumesc pentru iubire…
când nimeni nu-mi bătea în poartă
Tu mi-ai adus în suflet pace,
Prin neguri m-ai purtat pe umeri
când firea veche, prea nătângă,
cerca din nou să mai dezbine
nădejdi de aripi să îmi frângă.
Pe frunte Tu mi-ai pus sărutul
pecete cu lumini din stele...
Cum aş putea să nu te-ntâmpin
cu dor, în pragul casei mele?
Trec anii! Iată iarna vine
prin viscol spulber frunze moarte…
Tu eşti din nou atât de-aproape
dar eu mă simt încă departe!
Un comentariu:
Îţi mulţumesc pentru iubire…
când nimeni nu-mi bătea în poartă
Tu mi-ai adus în suflet pace...
Cât adevăr!
Îmi este greu să nu aleg tot poemul...fiecare vers are în el un tremur, un fior...Ultimele două versuri m-au îngenuncheat...şi-am şoptit ,,Doamne, iartă-mă! "
Trimiteți un comentariu