In the deserted twilight
days pass by monotonously
passenger thoughts
steal my sleep
I look in the distance
I feel the dew on my cheek
I’d like to escape
to stretch out my arms and fly
I dream with open eyes
The eyelid of cold nights comes down
I wander
through so many begotten dreams
in my own expressive workshop
locked in a drawer
dozens of notes speak about loves
vivid images of the past
a musing
appears when I least expect it
straining out hopes
I don’t have courage to listen
I was too often
Un comentariu:
"Des amăgit"
în amurgul pustiu
zilele se scurg monoton
gândurile pasagere
îmi fură somnul
privesc depărtarea
simt roua pe obraz
aş vrea sa evadez
să întind mâinile şi să zbor
visez cu ochii deschişi
pleoapa nopţii rece se lasă
hoinăresc
prin atâtea vise zămislite
în propriul atelier expresiv
încuiate într-un sertar
zeci de ciorne vorbesc despre iubiri
imagini vii ale trecutului
o muză
apare când mă aştept mai puţin
strecurând speranţe
nu am curaj să o ascult
am fost prea des
amăgit
Poem lucrat in atelierul literar "Lira21
Trimiteți un comentariu