Golgota inimii

 

învăț să iubesc

fiecare biciuire

a suferinței

și trag după mine

bucuria

de a nu mai fugi

de răstignire

 

14.12.2023

Sorin Micuțiu

Darul

 În noaptea lumii negră și adâncă,

Mai auzim îngerii cântând, încă?

Mai vedem steaua luminând ca focul,

Mai credem cuvântul spus de Proorocul?

                      *  *  *

Ași vrea să fiu păstorul de la stână,
Să-ți cânt la geam cu flori de măr în mână 
În ieslea ta cea rece și săracă,
Cojoc să-Ți pun căldură ca să-Ți facă.

Să las pentru o clipă oile-n crâng
Și-n cântul de fluier iubirea să-mi strâng.
Iar darul țesut cu albastru de cer
Să Te încălzească în albul lăicer.

 Mag să fiu ași vrea și să alerg zburând,
Spre Sfânta Fecioară, cu dor așteptând,
Cu-n dar de iubire, smerit oferit
Celui ce în lume cu drag a venit.

Nu am smirnă, aur, sau alt giuvaier
Tot ce-Ți dăruiesc e dar primit din cer
Și-n versul din această poezie
Simt harul Tău în preajmă cum adie.

13.12.2023

Sorin Micuțiu

Te iubesc, suferinţă!

Te iubesc suferinţă,
chiar dacă uneori
povara ta devine grea
şi cad sub ea obosit
aşteptând ajutor...

Acoperă-mi umerii răniţi
cu binecuvântarea ta,
şi ori de câte ori mă plâng,
iartă-mi nedragostea
până mă-ntăresc să mă pot ridica.

Străine să nu-mi fie
crucile altora...
Chiar de nu sunt ale mele,
să alerg spre ele
binecuvântându-le!

*  *  *

Lasă-mă să-mi sfinţesc viaţa
din sfinţenia ta – încă odată,
Şi numă lasa să te tai,
Crucea mea, ruptă din rai!

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Bălgrad – Cetatea Albă

Cetatea cu șase porți

într-un decor figurativ

te întâmpină cu steaguri, 

arme și blazoane,

întâiul arc de triumf,

altar așezat la răsărit.

Marte și Venus

veghează trupurile Atlanților,

vulturul bicefal cu spadă.

De treci de ei,

îți iese-ncale

Mihai Viteazul,

primul domn

al celor trei Țări Române,

Catedrala Încoronării,

reînoiește zilnic jertfa

eroilor neamului românesc

„ Smerită închinare lui Horea,

Cloșca și Crișan”…

zeci de eroi

necunoscuți

întregesc prețul

independenței mele

moartea

și-a luat birul

cu vârf și îndesat,

captiv în prezent

fac apel la istorie.

Adevărul nu ne trezește

din beția cu apă rece.

Sorin Micuțiu

Unde ești…

 

trecem unii pe lângă alții
necunoscuți și fără mângâiere
tăcerea
pendulează între oameni
într-un ritm străin
ca un blestem
scăpat peste lume
fără dezlegare
 
străzile pustii
mușcă din noi
asemenea tristeții
frigul pârjolește
aburul umed
ieșit de sub masca
mai grea ca o ocară
aspră surghiunire
zâmbetului cald
 
talazuri de ură
se revarsă
peste bietul om creștin
țintuit
prin nedreptate
pe o cruce
ca Hristos
 
,,,
 
prietene și frate
n-o să cazi
de ai credință
strânge-ți nădejdea
ca-ntr-un teasc
în curând
vom renaște izvoare
 
 
16.01.2021
Sorin Micuțiu