Urme-n neaua inimii.

Cad din cer fulgi de zăpadă

Peste sufletu-mi sărman,

Ce-şi doreşte iar să vadă

Tineri adunaţi grămadă

Ca în fiecare an.

Ţurţuri agăţaţi de grindă,

Braţul lor în gol se-ntind...

Azi nu-i nimenea în tindă

Inima să mi-o aprindă

Cu un minunat colind.

Nu mai e ca altă dată…

Totul parcă ni-e vrăjmaş.

Iar colinda-ndătinată

A început a fi uitată

Şi la sat şi la oraş

Rezemat stă de-o ulucă

Un Străin cu ochi de cer.

Zgribulit, zici că-i nălucă

N-are unde să se ducă...

Plânge-n noapte, plânge-n ger...

Dragostea dintâia oară
I-a deschis inima mea...
Şi-aud paşii cum coboară,
Paşii Lui de-odinioară,
Lăsând urme-n fulgi de nea...