Şoapta inimii

Te-am cautat

până departe,

în toate orizonturile,

să-Ţi întâlnesc

privirea...

M-am ridicat pe

vârfurile degetelor

şi doru-mi fremăta

în clocot....

Am întrebat

florile,

soarele şi

fluturii

despre Tine,

dar nu mi-au dăruit

decât parfum....

lumină, culoare

şi adieri de zboruri…

Am întrebat

vântul,

ziua

şi noaptea,

dar au tăcut...

Atunci, mi-am întrebat

inima...

Ssssss!... spuse ea.

Ascultă paşii Lui,

L-ai căutat

şi te-a găsit.....

O nouă variantă prelucrată în atelierul literar "Cartea tinerilor scriitori"

 Te-am cautat până departe, 

în toate orizonturile,

să-Ţi întâlnesc 

privirea...

M-am ridicat pe 

vârfurile degetelor

şi doru-mi fremăta 

de clocot...

Am întrebat 

florile,

soarele şi 

fluturii

despre Tine, 

mi-au dăruit doar parfum,

lumină, culoare 

şi adieri de zboruri… 

Am întrebat

vântul, 

ziua

şi noaptea, 

dar au tăcut...

Atunci, mi-am întrebat 

inima...

Sssssst... spuse ea. 

Ascultă Paşii Lui!

Haiku-ul romanesc in Japonia

negură deasă -

în năvoadele rupte

PET-uri şi-un bocanc

dense fog -

the torn nets

a PET-and a brogue

濃霧 ―

引き裂かれた網

ペットとブローグ

în Fukushima

cireşul dă în floare -

altar părăsit

in Fukushima

the cherry tree blooming -

abandoned shrine

福島で

桜の木に花が咲いている ―

置き去りにされたお寺

Aceste haiku-uri, trimise în limba engleză, au fost expuse cu ocazia Festivalului de haiku din Akita. 

Mai multe detali aici: http://akitahaiku.wordpress.com/

La început a fost Sarmisegetuza Regia

Strămoșii noștri își zideau munții, şi secretele între zidurile „murus dacicus”. Incinta Sacră, întinde covor roșu, spre inima Daciei jefuită de căutătorii de comori. Științele exacte, oglindite în numerologia sanctuarelor sunt la ele acasă. Soarele de Adezit, rănit de ignoranță ne îndeamnă să fim pietre noi în frânturile de trup, până când ne vom aminti cine suntem. Noi nu de la Râm ne tragem! Poem lucrat in atelierul literar "Lira21"

Statornicie

Marea
loveşte furioasă
o stâncă,
lângă ţărm.
Valurile-i pălmuiesc
cu putere
obrazul.
Se retrage
şi apoi iar se-avântă,
cu mai multă furie.
Dar stânca
e-aceeaşi,
mereu nemişcată
mereu ieşind
cu obrazul
în întâmpinarea
umedei furii.

Când valul ispitei
loveşte din plin
şi turbă vrăjmaşul,
răcnind ca un leu,
dorind să distrugă
din sufletul meu
statornicul ţel,
o Doamne,
ajuta-mi
să rabd tot la fel:
statornic luptând,
statornic
spre Tine să vin.

Timp de cernere

prins în hățișuri de gânduri
niciodată suficient
banii sau arta
nu îl mulțumesc
e greu și ușor
două povârnișuri
în umbra Crucii
scrumul rodește
veșnicia și clipa

potirul zilei
ascunde pelinul în dulceață
uneori e invers
așteptarea topește în aer
sfioase îmbrățișări
buzele uscate
sorb în ascuns
fiecare picătură
niciun murmur
doar o rugă
tainic se-ngână
cu luna

poem din concursul Lira 21 - nota juriului 75,05