Statornicie

Marea
loveşte furioasă
o stâncă,
lângă ţărm.
Valurile-i pălmuiesc
cu putere
obrazul.
Se retrage
şi apoi iar se-avântă,
cu mai multă furie.
Dar stânca
e-aceeaşi,
mereu nemişcată
mereu ieşind
cu obrazul
în întâmpinarea
umedei furii.

Când valul ispitei
loveşte din plin
şi turbă vrăjmaşul,
răcnind ca un leu,
dorind să distrugă
din sufletul meu
statornicul ţel,
o Doamne,
ajuta-mi
să rabd tot la fel:
statornic luptând,
statornic
spre Tine să vin.