"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)
joi, 10 mai 2012
Nimic nou până când !?
serile și diminețile sunt reci
gândurile se ciocnesc
de frunze și păsări călătoare
într-un dor tăcut
suferința
ploaie mocnită
ascunde curcubeul
dragostea diluată în iluzii
mi-e singurul refugiu
departe
vântul poartă
foșnetul pașilor mei
în covorul șofran
răspunsul trecutului
trag aer în piept
viața este un film
așteptat cu casa închisă
din volumul personal : "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu