"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt." (Pr. Porfirie)
marți, 24 iunie 2014
Noaptea focurilor
ca o maree
îmi trag uşor răsuflarea
culeg flori de câmp galben-aurii
cu miros dulce
precum buzele tale
împletesc coroniţă
prefigurând soarele din ochii tăi
arunc-o iubito pe casă
pune-ţi o dorinţă
sigur va rămâne acolo
se va împlini
sunt gata să începem dansul
mi-e sete de viaţă
aprinde-mi făclia
în cercuri de jar şi scântei
voi cânta dragostea
o vom stâmpăra
scăldându-ne în râu
alergând prin roua sânzienelor
din volumul de debut:
”Vindecat de nevisare”, edit. Art Book, Bacău, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu