Anii vieții mele

de mine însumi mă tem
nu de moarte
gândul că mă voi întâlni cu ea
nu-mi strică bucuriile vieții
este ca un vis
unde nu poți lua trupul cu tine

mi-am împărțit viața
până mai ieri
în anii după mama
prezentul îl număr și după tata
accept suferința nefiresc de ușor
mă înălță deasupra tuturor umbrelor
trecutul este ca o fereastră
peste care nu pot trage obloanele

ascund de ochii lumii
o colecție de ani netrăiți
stăpâniți de un destin orb
în jocul pasiv al vieții
până când în cartea exodului meu
Dumnezeu a scris cu litere mari
ASTĂZI

Patruzeci / Sorin Micuţiu ; pref.: Cristina Ştefan. - Bacău : Art Book, 2014

Grafica realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi 

A sosit din nou Crăciunul

 

A sosit din nou Crăciunul
cu colindele cereşti
ce-s cântate-n nopţi divine,
pe la case sub fereşti.

Cerul şi pământul cântă,
totul este ca-ntr-un vis,
suflete ce azi colindă
acum cerul li-e deschis!

Tinerii cu dor s-adună,
în Biserica din sat,
să ia binecuvântarea
pentru-al lor colind curat.

Haiku

 Flori de grapefruit -

înmiresmează casa

în prag de Crăciun

 12.12.2022 / Sorin Micuțiu

Noiembrie în semilună

streașina obrazului meu tânăr
încă adună ploaie de lacrimi
sunt treizeci și nouă de toamne
de când te-am creat muză
simțeam nevoia unui sân matern
la căldura căruia să mă bucur
de roadele toamnelor mele
patruzeci dospite

întreaga ființă arde în acest anotimp
întind brațele de prunc
știu că nu rămâne gol între ele
îmi trimiți mereu semeni
să-i iubesc ca pe tine

pieptul palpită ușor
ochii privesc în sus
îți datorez zâmbetul senin
zestrea de doruri
într-o bună zi
ne vom mângâia chipurile
în oglinda netedă a cerului

mi-e drag visul acesta
și ce frumos se scutură anii

din volumul ”Patruzeci” - Sorin Micuţiu - Editura Art Book Bacau, 2014

Ps. ...acum sunt patruzezi si nouă de toamne...

+ un an

 m-am trezit mediator
fără drept de practică
între două muze 
una îmi oferă roua de pe un spin
să mă oglindesc în ea
cealaltă gânguritul unui copil în zori

realizez că lumea
nu o mai văd în alb sau negru
și că ceea ce nu pot găsi 
în lăuntrul meu
nu mai caut în afară

Când iubești

 

Când iubești
nu simți asprimea nimănui
desăvârșită îți este ascularea
deplină
dar nu silită
 
când iubești
înțelegi și cuvintele încă nerostite
dăruiești totul
înainte să ți se ceară
și sufletul zboară

Rouă de dor

Pe calea-ngustă,
umbrele serii
tăinuiesc
gene-nlăcrimate.

Mi-e dor!...
Mi-e dor de-acele zile
când gânguream,
în dragostea dintâi:
,,O, Doamne, Te iubim!”

Aş vrea,
în zorii dimineţii,
în mireasma florilor,
să-Ţi şoptesc cu rouă:
,,Pentru rabdare,
Doamne, mulţumesc!”

Iartă-mă, Doamne!
De atâtea ori suspinând
şi plângând Te-am auzit
până-n zori, lângă mine...

Azi plâng şi eu cu dor
după dragostea frăţească,
ce preţ de jertfe pentru ea
a trebuit să se plătească...

Din ce prigoane
s-a născut iubirea,
frumoasa şi sfânta iertare
ce ne-a aprins inimile...

Doamne, pe calea-ngustă
se simte o stare frumoasă...
Nu ştiu ce pierd
cei ce nu vor să iubească!

Chiar dacă sunt lacrimi,
ele nu-s de jale,
sunt doar rouă sfântă
ce picură pe cale...

Genele-nlcărimate
în zori dimineţii
vor scutura podoaba...
Zâmbindu-Ţi, Ţie, Doamne!

Sorin Micuțiu