Împânzesc cerul cu vise

lângă zidul plângerii
depăn amintiri
mai cos un petec
la haina vieţii
aştept să renasc
dragostea
din mugurii aripilor
ascunse în mine

noaptea mă inundă cu stele
dimineaţa cu rouă
parfumul copilăriei
mă îmbată

din volumul de debut: ”Vindecat de nevisare”, 
 edit. Art Book, Bacău, 2011

Dangăt de clopote-n sat

 
Și tu, frate Gheorghe?! 

Ai plecat să te întâlnești cu mama și cu tata, cu frații mai mari Neluță și Florin?

Ieri te bucurai de zăpadă, că a nins, azi...

clătinat de tristețe
dar nu prăbușit
ridic privirea spre cer
și plâng și zâmbesc
în același timp
tăcuți de sus
mă veghează părinții
și frații
amintirea lor
este mereu vie
ca o binecuvântare

Fiul meu...

 

au trecut niște ani
în felul meu
am dorit să-ti fiu
cel mai bun părinte
din clipa în care
degetul mic
de la mâna mea dreaptă
a devenit
primul tău colac de salvare
am știut
că vom fi o echipă
de biruitori
 
ești visul nostru
din acea seară de mai

în care eu și mama ta

ne-am unit destinele
te-ai născut ca un unic dar
venit de sus
să ne înveți să iubim
necondiţionat
 
fiecare om are o cruce
propria lui poveste
și tu
și noi
în căușul palmelor
strângem aceleași lacrimi
nerostite
ele ne vor încununa fruntea
în lumea
fără de umbre
 
...
 
aș vrea să mă ierți
să fiu tată
am învățat odată cu tine
dăruiește-mi o secundă
în fiecare zi
să nu mor
de dor
 
 
fiului meu Andrei 
Sorin Micuțiu
 
 

Azi în anul centenar

Cinstim prin cântare pe-ai noștri-înaintași, 
Care-au lăsat prin scrieri și fapte la urmași
Comoara cea mai mare - Solia lui Hristos,
Prin sfântă ascultare s-o ducem mai frumos.
 
Refren:

Fraților, la rugăciune pe al dragostei altar,
Vorbele și viața noastă sunt în taler pe cântar!
Vom fi vrednici de trecutul – fagure de miere plin
Sau sfârși-vom sub secure ca cel mai frumos smochin!?
 
Cinstim pe frații noștri, ostași ai lui Hristos,
Și-au înfruntat vrăjmașul, cu chipul credincios.
Ei n-au călcat cuvântul cel dat prin Legământ,
Prin jerfe și prin lacrimi, plătit-au prețul sfânt.
 
Cinstim pe toți stegarii din fruntea oștirii,
Ei n-au pierit în lupte - sunt dorul unirii!
Ne așteaptă Acasă rugând pe Dumnezeu
Să vadă peste Oaste, râvnitul curubeu.

de Sorin Micuțiu / 01.01.2023

Un altfel de curs - sau pofta de libertate

uneori ne întristăm
de numărul obligațiilor
alteori ne agităm
pentru drepturi
prea multe întrebări
prea puține răspunsuri
dușmănim fără motiv
vorbim de-ale noastre
și uităm de-ale lor
avem destule
și nu avem nimic

lăcomia ne strivește
traficăm inuman vrajba
fără nici-o remușcare
cerșim milostivire
și dreptul la muncă
în deșertul ispitei
iubirii de bani

ce acorduri internaționale
ce convenții și statute
protocoale
conferințe 
ce legi și ce onoare
când dictează doar
cererea și oferta

și totuși
să nu uitam 
cuvântul lui Motrescu*
"iubesc mai mult libertatea
decât viața"

* „Este un caz unic în istoria rezistenţei anticomuniste din România. Un ţăran bucovinean sărac, Vasile Motrescu, constrâns de comunişti să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-şi apăra libertatea şi viaţa. În acelaşi timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face şi simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un ‘Jurnal’, în care a consemnat toate preocupările, suferinţele şi gândurile care îl frământau, toate evenimentele şi speranţele care i-au marcat viaţa de om liber în sălbăticia munţilor, ziua şi noaptea, vara şi iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării „Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu şi rezistenţa armată din Bucovina, 1944-1958”, de Adrian Brişca (INST)

12.01.2023 - Buzău

Sorin Micuțiu