Mărturisire

roiesc în jur
umbre fără de chip
iscodind toate tăcerile mele
și visele
la care priveam cândva ca la munții
după care se ascundea soarele
încrezător că va fi și un mâine

ce fericit eram
ce fericit sunt
fiindcă înăuntrul meu
ești tu
Soarele meu
care îmi luminezi totul

toate bucuriile nemărturisite
din gândurile
și inima mea
îmi șoptesc
să-mi împreun mânile
cu ale tale

Sorin Micuțiu

Nocturnă

 

apusul îngroapă

tiptil soarele

sub mantia nopții

prima stea căzătoare

aleargă în oglinda cerului

ca o trenă de mireasă

se întinde în urma ei

lumina

 

Doina Dorului

Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...

Orele zilelor mele

grăiesc cu mine însumi
vorbele îmi sunt încorsetate de lipsa de 
timp
pentru diagnosticarea Logos-ului
Kronos are nevoie de roade

descompun în miimi de secunde minutele
ierarhizez evenimentele clipă cu clipă
le împart egal relativ confuz
să-mi ajungă pentru douăzecișipatru de 
porții

Ușa rămâne aceeași

 

când tăcerea
ia forma îmbrățișării
limba inimii se dezleagă
pe orizontală
cuvântul ascultă
sunetul reverberat
din planul vertical
sufletul vibrează
pe singura strună
unde cheia 
se desprinde ușor de sol
și tinde spre infinit
ca o rugăciune
deschide poarta cea strâmtă
dincolo de vorbe
nicio contra-zicere
doar priviri fără ecou
în așteptarea
răscumpărării Cuvântului

Fereastra deschisă / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2018

Sunt aici

cu inima strânsă
trec poteci uitate
mă revăd prunc
mirosind a fân proaspăt

în albastrul fără ţărm
zâmbetul
ţi-era zvon de val
lacrimile mă ascund
ultimă floare
de noiembrie

urzesc spărturi
zeci de amintiri
în pânza timpului
privirea ta s-a prins


din volumul de debut "Vindecat de nevisare"
editura Art Book, Bacau 2011

Și îngerii plâng

în bătaia soarelui
bobul de rouă
oglindește
un chip nepământesc
ochii lui
au lăcrimat
în zori
sub greutatea
unui nou răsărit

aripa stângă
flămândă 
de o adiere din rai
mângâie cerul
îmblânzind zorii trandafirii

aripa dreaptă
scrijelește în tină
slove de rugă
și freamăt de gând
din noaprea cea albă

...

o sfinte înger
unic și prieten nedespărțit
învață-mă să ridic brațele
și să exersez
zborul spre cer

07.01,2021 /  Simeria

Sorin Micuțiu

Gânduri fugare

am pus la îndoială
Cuvântul
când șoaptă ispitei
cu timp
ne amăgea
și-am rătăcit
în răscruci
de anotimpuri
adulmecând cetele cerbilor
în căutare de izvoare

pe urmele lor
amurgul coboară
tămâind gândul
prieten singuratic
al cuvântului
și zorii
miros a prescură

"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Sorin Micuțiu

Resimţind acut vremelnicia

 

se-nclină

cumpăna toamnei

peste firavele noastre bucurii

octombrie 

se furişează viclean

pe lângă noi

s-a sfârşit demult secerişul

cu incertitudinea preţului la pâine

„reformele”

ne-au lăsat cămările goale

inventarul nădejilor noastre

s-a terminat înainte de a începe

vremurile de cumpănă

aşază peste noi

năvod de griji

suntem prizioneri

la cumpăna vremii

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011