Doina Dorului

Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...
Sufletu-mi pribeag
Aşteaptă cu drag
Pe al casei prag,
Un sol trimis, un mag,
De sus, din înălţimi,
Dintre heruvimi,
Să-şi oprească zborul,
Să-mi aline dorul.
Dorul ce se cerne,
Noapte când se-aşterne.
Dorul care cheamă,
Dragostea de Mamă.
Dorul care cântă
Iubirea prea sfântă....
Să vină în fugă,
Cu răspuns la rugă.
Să vină la cină
S-aducă Lumină.

Sorin Micuțiu