Ecou din înțelepciune

 

 Ascultați, tineri,

glas de bătrâni,

ce sfaturi de viață,

și înțelepciune

vă dăruiesc.

Nu-i lăsați să plece,

mai au comori de-mpărțit,

în lumea largă

nu le veți găsi nicăieri.

 

Cărțile sunt multe,

dar un sfat bătrânesc,

e ca o fântână de apă vie,

curge neîncetat.

Inima deschideți,

 nu mai zidiți ziduri,

înțelepciunea lor e un dar,

 nu trebuie ignorat.

Cine sunt eu?

 

Sunt ceea ce sunt,
un suflet în zbor,
dar când uit  
să-mi deschid aripile
încetez să fiu
ceea ce-aș putea.
 
Sunt ceea ce sunt,
atunci când sunt om,
și lumina-n mine
strălucește clar,
dar când uit să fiu,
pierd ceea ce-aș putea fi.
 
Sunt ceea ce sunt,
o flacără în noapte,
cu nădejde vie,
dar când uit să ard
în întuneric mă pierd,
departe de ceea ce-aș putea.

Manifest pentru unitate literară

 

Ce ar fi dacă
pentru o clipă,
ne-am angaja 
să cultivăm unitatea,
 colegialitatea,
părtașia,
sub steagul literaturii, 
cu condeiul ca sabie 
și cuvântul ca scut,
să ne susținem reciproc, 
în tot ce ține de noi?!

În sanctuarul literelor, 
nu e loc de orgolii,
de discuții pe la colțuri,
doar dialogurile constructive,
fără jumătăți de măsură, 
doar dragostea pentru cuvânt,
întreagă și necondiționată
scrie istorie!

19.06.2024
Sorin Micuțiu

Gânduri fugare

am pus la îndoială
Cuvântul
când șoaptă ispitei
cu timp
ne amăgea
și-am rătăcit
în răscruci
de anotimpuri
adulmecând cetele cerbilor
în căutare de izvoare

pe urmele lor
amurgul coboară
tămâind gândul
prieten singuratic
al cuvântului
și zorii
miros a prescură

 "În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
 aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." ( Ps. 41: 1 )

Sorin Micuțiu

O altfel de chemare

 (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 17)

Cu mâini întinse
spre eternitate,
Iisus se roagă
pentru cei ce L-au primit
să poarte-n lume
dragostea curată,
să nu ne ia din lume,
ci să ne păzească
de cel viclean,
ce umbre
aruncă pe cale.

Trimiși în lume
așa că și El,
să fie solii păcii
ai nădejdii
și harului,
unul, întru El
să rămânem
oglinzi ale slavei,
purtători de Adevăr.

Izvorul gândurilor mele

 

aud șoapte pe la colțuri
că nu transpun bucuria în versuri
îmi cer iertare
cuvintele-mi sunt neputincioase
când sunt în afara adevărului
 
punem atât de mare preț
pe lucruri exterioare
alergăm o viață întreagă
după plăceri efemere
trăim doar la suprafață
la nivelul simțurilor
fericirea
este doar un puzele improvizat
 
nostalgiți
plutim în derivă
duși de valurile vieții
și ascultăm zi de zi
acelaș playlist
acum și aici
 
în gălăgia de afară
nu mai auzim linistea dinlăuntru
ne secătuim sufletul
și uităm că bucuria
este înainte de toate

o stare lăuntrică

08.02.2021
Sorin Micuțiu

Eminescu, dor nestins

O, Eminescu,
suflet de poet,
în lumea ta de vis
și mister,
ai adunat în versuri
buchete de stele,
ai fost "Luceafărul"
în noapte strălucind.

"Pe lângă plopii fără soț"
prin "Doina" ta
ne-ai îmbrățișat.
"Adio" spus-ai,
dar ai rămas
în inima neamului,
un far luminos.

Nu suntem săraci

Nu suntem săraci,
în suflet,
nici în vis,
doar de cuvinte
născătoare de zâmbete,
ducem lipsă.

Nu suntem săraci,
de dragoste, 
sau căldura ei,
de momente de părtășie 
cu cei dragi,
ducem lipsă.

Nu suntem săraci,
de pâinea
cea de toate zilele,
de înțelegere, 
de un gest senin,
ducem lipsă.

Scrisoare unui prieten

Între cer și pământ,
fiecare strălucim
în chip diferit,
cu o inimă unică.
Fiecare pas, 
fiecare cuvânt, 
fiecare gând,
este o legătură sfântă, 
o punte către divin.

Nu te compara cu alții, 
ești făcut să strălucești
în ochii Celui Veșnic, 
unde toate se vădesc.
El te-a creat
cu mâini de artist,
cu dragoste și grijă
îți modelează calea.

Orbirea inimii

 

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 17-32)

 
În noaptea adâncă,
orbul simte,
se bucură de cântec,
de adierea vântului,
de parfumul naturii,
în întunericul său,
găsește lumina
și trăiește fiecare clipă
la maxim
fără să fie derutat
 
Dar noi,
cu ochi deschiși spre zare,
adesea uităm
de aceste comori,
vedem,
auzim,
dar nu simțim,
inimile noastre
par a fi adormit,
un somn geru.

Odihnă în Dăruire

Motto: „Credința-n zilele de-apoi / E singura tărie-n noi, / Că multe-s tari cum credem noi / Și mâine nu-s” (George Coșbuc, Moartea lui Fulger).

Când oboseala
își spune cuvântul
și povara
pare-a fi doar a mea,
găsesc alinare
în fapta cea simplă
în darul ce-l dau,
fără de plată.                            .
                     
Nu caut cunună,
nici tronuri,
nici sceptre,
nu-mi sunt pe plac,
munca-mi e rugă
și mulțumirea,
e simplă.

Espresso emotional

 

Cu ochii întredeschiși,
și un espresso în mână,
simt cum iubirea
îmi inundă inima,
fără niciun semn.
 
Plâng,
dar nu de tristețe,
ci de bucurie,
lacrimile sunt emoție pură.
Zâmbesc larg,
cu colțurile gurii spre cer
și râd cu poftă,
fără nicio frică sau teamă.
În fiecare sorb de cafea,
gustul intens se amestecă
cu o aromă aparte
ce trezește simțurile adormite.
Toate trăirile se împletesc,
Iubirea,
bucuria
și zâmbetul,
într-o inimă împlinită.

La mulți ani de 1 iunie!

Pentru voi, copii ai lumii,

Cu ochi sclipind de minuni,

Vă urez să creșteți liberi,

Să visați fără graniți,

Să râdeți în soare și ploaie,

Și să vă jucați în culori infinite.

Și pentru voi, adulții cu suflet de copil,

Nu uitați să vă opriți din alergare,

Să priviți lumea cu ochi de mirare,

Să vă bucurați de simple plăceri,

Și să redescoperiți magia în lucrurile mici,

Pentru că în fiecare inimă bate un copil vesel,

Care ne amintește că viața e un carusel.

06.01.2024

Sorin Micuțiu

O călătorie prin inocență

 

Fragil vas al tinereții,
cu pânzele-ți întinse
spre orizonturi de vise și culori,
navighezi mări,
fără hărți,
fără temeri,
dar nu uita,
oceanul nu păstrează
urmele călătoriilor de ieri.
 
Când valurile tale
ating malul dorit
și realitatea pare un miraj,
amintește-ți,
fiecare undă spulberată
este o poveste
în cartea vieții.
 
Când vânturile
vor sufla mai domol,
zâmbește,
fiecare rafală,
e semnul că ai navigat,
nu doar că ai fost un visător
la adăpostul unui atol.