Ca un lemn bătut de ploi,
doar doi ochi tăcuţi si goi
opresc trecerea-mi grăbită.
Far’ a scoate seci cuvinte,
Prăbuşit, în braţe-o strâng…
Chipul mi-l ascund...şi plâng…
Am uitat de legăminte!!!
Am trecut prin ierni şi toamne
Inima îmi e ca gheaţa
Te rog, nu-ţi întoarce faţa
De la robul tau, o, Doamne!
Am spus vrute şi nevrute,
Fără cuget înţelept,
Făr' de inima din piept...
Ştiu că nu Ţi-au fost plăcute.
Sufletu-i plin de durere,
neputinţă şi păcat...
Simt că parcă-s lepădat..
Doamne, iartă-a mea părere..
Sorin Micuțiu
sursa foto:http://www.galeriaquadro.ro
sursa foto:http://www.galeriaquadro.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu