Insomnie culturală

 

În noaptea asta,
ochii mi-au fost porți,
deschise spre lumi
unde arta respiră.
Când pleoapele grele
se închideau,
mă teleportam
în scene unde fiecare vis
își scrie istoria.
 
Prima oprire,
într-un colț de bibliotecă,
unde un prieten își lansa cartea,
semn de viață.
Mă trezesc brusc,
iar visul se destramă.
 
Închid iarăși ochii,
mă găsesc în galerie,
unde culorile dansează
sub priviri scrutătoare.
Dar scena se schimbă
și iar mă trezesc.

Elena

  

Cu jertfa ta nevăzută,
dar simțită,
ai pus temelii de neclintit,
înțelepciunea ta,
o comoară ascunsă,
în inima mea
e veșnică.
 
Chiar dacă timpul
nu ne-a fost darnic
și nu te-am cunoscut
cum aș fi dorit,
prezența ta este aievea,
o adiere caldă,
un sfat
șoptit în taină.
 
În zi de sărbătoare,
cu gândul la tine,
MULȚUMESC  pentru tot,
trăiești în mine
prin jertfa și dragostea ta.

Mironosițelor - purtătoare de nădejde

În zorii unei lumi adormite,
pe cărări de piatră 
mironosițele femei,
purtătoare de mir și lumină,
au pășit spre mormântul 
ce păstra tăcerea Învierii.

Străine de umbra morții,
de durerea cea grea
așternută peste lume
nu erau,
dar inimile lor
pline de credință neclintită,
le chema spre Adevărul 
ce avea să schimbe totul.

Timpul

Se scurge neîntrerupt, 
fără a aștepta,
ne dăruiește momente,
dar le și fură,
ne învață valoarea secundei,
ne este alături
în fiecare clipă,
în zâmbete și lacrimi, 
în triumf și înfrângere,
când vrem să-l oprim, 
ne amintește 
că nu are stăpânire.

Ne poartă prin viață,
ne oferă amintiri, 
experiențe, 
înțelepciune,
ne este prieten bun
dar în același timp dușman nu iartă,
tinerețea ne fură,
aducând bătrânețea.

Dorul

  

se strecoară ușor
ca o adiere de vânt
prin crăpăturile sufletului
în momente de singurătate
inundă mintea și inima
 
nu cunoaște limite sau bariere
traversează mări și munți
păduri și câmpii
păstrază viu jarul iubirii
motivul întoarcerii Acasă
 
ne leagă tainic
unul de celălalt
prin fiorul amintirilor
unde ecoul inimii
nu încetează niciodată
bate călăuzitor
spre ziua de mâine

Puzzle de gânduri - eu, Toma

într-un orizont strâmt
pătrundem
doar lucrurile palpabile
înţelesurile care izbesc
prezentul mărginit
trăim undeva
rebeli
între lumină şi întuneric
religia şi lumea
mereu în campanie electorală
rodesc îndoieli

zgura nepăsării
picură în palme
tardive remuşcări

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

De Ziua Europei

 

Europa, bătrân continent,
leagăn al culturii,
cu rădăcini adânci
în pământul credinței creștine,
ai fost martor
la nașterea ideilor luminate,
și ai crescut
sub semnul crucii înălțate.
 
Nu uita, Europa,
de zorii tăi strălucitori,
când catedralele
se ridicau spre ceruri,
fiecare piatră
fiecare vitraliu povestea,
o istorie de credință.
 
În piațetele tale
se auzea cântul de laudă,
în inimile oamenilor,
dragostea de Dumnezeu
nu se stingea,
erai un loc unde duhul
se întâlnea cu divinul
și fiecare drum
ducea spre un destin comun.

Avram Iancu

O, Craiul Munților, 
Eroul neînfricat,
fiu al Ardealului,
cu inima de leu 
și privirea de vultur,
ai răsărit ca soarele
peste munți înalți.

Ai strâns românii 
sub tricolor,
pentru libertate, 
dreptate și onor
prin vremuri grele, 
spre un viitor mai bun.

Revoluția ta,
un far călăuzitor,
ne amintește de jertfa
și se unitatea 
ce ne-a fost dată,
de visul 
unei nații neînfrântă.

O altfel de cerneală

 

”Cerneala de cea mai bună calitate o găsim toţi numai la Golgota, la poala Crucii. Şi este disponibilă pentru orişicine reuşeşte să ajungă Acolo...” ( fr. Costel Rotaru)
 
La poala Crucii,
în umbră de taină,
unde cerul
întâlnește pământul,
Cerneala curge,
e darul Golgotei,
plin de nădejde
și de sfântul cuvânt.

Scrieți, o, scrieți,
cu inimi deschise,
despre iubirea
ce moarea  a-nvins,
și despre viața
ce-n noi se aprinde,
când Golgota ne-mparte
din sfințenia Sa.

De Paşte

 trufaşă
moartea ne minte
creduli
admitem nefiinţa
ciocnind ouă roşii

învierea 
o necuprinsă taină
de hotarele firii
ascunsă
în bobul de grâu
renăscut în prescură

la căpătâiul anilor
un nou început
fără timp

Vindecat de nevisare / Sorin Micuţiu. - Bacău : Art Book, 2011

Lumina de Paște

se revarsă peste noi
mugure ce înflorește
într-un râs de copil
în zori de zi
la sânul mamei

poartă pe aripi speranța
curajul de a zbura
chiar și fără aripi
peste văi de îndoială
spre culmi de înviere

e scânteia divină
transformă totul în jur
învie și vindecă
ne unește pe toți
într-o dănțuire divină 

Eternul Adevăr al Renașterii

Sub cerul antic
pe colina Golgotei
într-un act de iubire
infinit și necondiționat
Adevărul a fost răstignit
și totuși
în fiecare zi
prin fapte mici de bunătate
și cuvinte spuse din inimă
Adevărul renaște
în gesturi de compasiune
în priviri ce nu judecă
în brațe ce îmbrățișează
în suflete ce iartă
și în fiecare clipă de sinceritate
unde iubirea se oferă fără așteptări
 
mai sunt și astăzi golgote
în inimi și minți
Adevărul luptă să fie auzit
să strălucească dintre cuvinte
în veacul de acum
unde falsul adesea triumfă
chiar și după două milenii
Adevărul rămâne neschimbat
neînvins de genii
și fiecare răstignire de azi
este o șansă să ne dovedim nouă
că Adevărul întotdeauna răzbate

Vinerea Mare

 Într-o lumea plină de contraste
pe cruci nevăzute
zi de zi
Adevărul este răstignit
dar nădăjea nu moare
ea renaște din nou
în fiecare Vinere Mare
când inima ne e plină de dor
 
prin sacrificiul suprem
Iisus ne-a arătat calea
să fim mai buni
mai iubitori
în fiecare zi
în fiecare seară
să ne ridicăm deasupra urii
să fim lumina din întuneric
și să nu fugim de cruce
 
prin Răstignirea Lui
iubirea învinge totul
chiar și moartea oamenilor buni
ce pe crucea vieții se zbat

Sorin Micuțiu

02.05.2024

În umbra unui sărut

 

Un sărut
a schimbat cursul istoriei
a vândut Lumina
pentru treizeci de arginți
 
eco-ul pașilor lui Iuda
răsună în tăcerea nopții
trădarea sa
o rană deschisă
în inima veacurilor
 
în grădina
unde înfloreau nădejdi
un sărut a adus iarna
cu buzele înghețate de argint
șarpele încălzit la sân
a semănat gerul trădării